Nasii

Obiceiuri si Strigaturi de Nunta in Maramures

nasa — Fri, 03 Sep 2010 06:27:45 +0000

Obiceiuri si strigaturi de nuntă din Maramureşul istoric

Nunta este o adevarată sarbatoare, ea implică întreaga comunitate, aproape tot satul ia parte la acest eveniment, pentru că este important atât pentru miri , cât şi pentru obştea satească. „Căsătoria înseamnă trecerea de la societatea copilăriei sau adolescenţei la societatea adultă, de la un anumit clan la altul, de la o familie la alta; adesea de la un sat la altul.”Această trecere a tinerilor de la o stare la alta este marcată de anumite niveluri, care sunt numite de unii specialişti „rituri de trecere”. Ceremonialul nunţii poate fi şi el schiţat dupa aceste rituri. Astfel vom avea:

riturile pre-liminare, care cuprind logodna si peţitul;
riturile liminare, care cuprind nunta propriu-zisa;
riturile post-liminare, care fac încadrarea noii familii în viaţa satului, reprezintă începutul unui nou drum pentru cei căsătoriţi.

Simion Florea Marian consideră vârsta potrivită căsătoriei: pentru fete 15-20 de ani, iar pentru baieţi 18-30 de ani. În satul Budeşti fetele de măritat aveau între 15-20 de ani, iar feciorii de însurat între 17-25 de ani. Fetele trecute de această vârstă erau considerate fete bătrâne şi, deşi sătenii le compătimeau, acestora li se strigau versuri pline de ironie. Deşi feciorii erau consideraţi feciori de toamnă abia dupa 30-35 de ani, nici ei nu scăpau de acelaşi tratament care li se aplica fetelor bătrâne. Astfel, la jocul duminical, la jocurile de la sărbători sau la nunţi, fetelor bătrâne şi feciorilor bătrâni li se striga:
„Măritaţi-vă, bătrâne,
Şi daţi drumu’ la copile
C-aţi purtat un car de flori
Şi tri rânduri de feciori.”
Sau
„Însura-m-aş, nu mai poci,
Tăte fetele-s cu conci,
Şi-aş lua pă nu ştiu care
Că niciuna coadă n-are.”
Sau
„Fecioru care să ţine
Ia fata care rămâne,
Iar fata care alege
Până la urmă culege.”

După cum notează şi Simion Florea Marian, aceşti tineri trebuie să aibă anumite însuşiri, anumite calităţi. În timpurile mai vechi, în satul Budeşti, ca de altfel în toate comunităţile rurale, un criteriu destul de important era zestrea, averea. Tocmai de aceea „nu se adunau decât bocotani cu bocotani şi săraci cu săraci.” Rareori o fată bogată primea consimţământul părinţilor să se căsătorescă cu un băiat sărac, şi invers. „Dacă tătuşi să aveu tare dragi, fugeu s-apoi ce să le mai facă părinţii?” Cu timpul s-a ajuns să se renunţe la această opinie şi criteriile de baza au ramas hărnicia, cinstea, omenia. Bărbatul trebuie să aibă şi el anumite însuşiri: frumuseţe „un ptic mai mândru ca dracu”, „să-ţi sie drag” că „nimnic nu-i mai rău ca urâtu”, pentru că:
„Decât cu urât în casă
Mai bine cu boala-n oasă,
De boala doctori te scot,
Da’ de urât nu te pot.”

Logodna(credinţa)
În sfârşit, dacă părinţii s-au hotărât să-şi mărite fata, sunt invitaţi feciorul care a peţit-o şi părinţii lui să vină „pă văzute”. Dacă toate au decurs bine, feciorul invită fata împreuna cu părinţii ei să-i întoarcă vizita. Dacă mirele şi mireasa nu sunt din acelaşi sat, mersul „pă văzute”capătă o semnificaţie deosebită pentru fată. De multe ori se întâmplă ca ea să vadă pentru prima dată gospodaria unde „merge de noră”. Dupa ce viitorii cuscri s-au înţeles asupra zestrei fetei şi a feciorului, despre locul unde vor sta aceştia, se stabileşte data „credinţei”,care se face, de obicei, într-o sâmbătă seara.
Logodnicii, însoţiţi de părinţii lor şi de rudeniile mai apropiate, se duc la preot acasă, unde are loc „credinţa” sau logodna bisericesca. La sfârşitul ceremoni-alului, logodnicii schimbă între ei verighetele şi „dau mâna”. Urmează apoi la casa logodnicei o petrecere cu ceteraşi, băutură şi mâncăruri, petrecere care ţine până a doua zi. Aici se ia un „blid”(farfurie) de grâu în care se ascund verighetele mirilor. Amândoi caută în acelaşi timp şi cel ce o găseşte mai întâi se spune că va avea noroc. La „credinţă” participă rudeniile mai apropiate şi prietenii intimi ai logodnicilor, fiecare contribuind cu băutură. Mâncarea este pregătită de părinţii fetei, iar angajarea ceteraşilor şi completarea băuturii cade în sarcina logodnicului. La această petrecere, prietenii logodnicilor îi strigă miresei versuri ironice, pentru a face o atmosferă glumeaţă, destinsă:
„Mniresucă credinţâtă,
Spânzură-te de-o rătită,
De-a si bine spânzurată
Bine-a si şi măritată!
Măritată încă-i bine,
Da’ nu sie după cine;
Măritată-i bine tare,
Da’ nu sie după care.”

Cusutul stegului şi al cununii
Nunta e o mare sărbătoare, care ţine trei zile. Ea începe printr-o petrecere la care sunt prezenţi tinerii satului. Această petrecere are loc cu o seară înainte de oficierea cununiei religioase, petrecere la care se face „cusutul steagului” şi „împletitul cununii”. Feciorii din sat se adună la casa mirelui, iar fetele la casa miresei.
La casa mirelui stegarul îşi pregăteşte steagul. „Steagul este un simbol important al căsătoriei, el este un simbol masculin de vitalitate şi putere.” Pe o botă de lemn sunt cusute „pânzături de păr”, batiste, „cipce”(panglici), clopoţei, „făţoi cu ciur”, spice de grâu, tidru etc. Toate aceste elemente decorative, pentru steagul ce este confecţionat, sunt adunate de către stegar de la fostele drăguţe ale mirelui. Dar, după nuntă, steagul se desface, se dau înapoi obiectele împrumutate, dar se păstrează spicele de grâu până la naşterea primului copil, care este „ciupăit”(scăldat) într-o apă în care se pun aceste spice, „ să sie de cinste şi de vază în sat, ca şi steagul.” Steagul terminat şi admirat de cei din jur este săltat în sus de stegar, în ritmul muzicii şi al jocului. Se face cu el prima probă pentru nuntă. Flăcăii bat din palme dupa ritmul „ceterii”, stegarul învârte steagul de trei ori în sensul în care se învârte soarele pentru a alunga spiritele rele, în timp ce aceştia strigă diferite strigături sau „horesc” cântece specifice:
„La cusutul steagului,
Joacă ruja macului;
La cusutul cununii
Joacă ruja violii.”
Sau
„La cusutul steagului
Joacă ruja macului
Din mijlocul stratului.
Joacă ruja, sa scutoară,
Mândru fecioraş să-nsoară,
Joacă ruja, să clăte,
Mândră mnireasă îşi ie.”
Concomitent cu pregătirea steagului, la mireasă se face „împletitul cununii”, tot în cadrul unei petreceri la care iau parte druştele şi prietenele miresei. În satul Budeşti, cununa pe care o poartă mireasa se numeşte „munună” şi este împodobită cu oglinzi, „bumbuşti” şi tidru. Cioburile de oglindă simbolizează viata frumoasă, îndestulată, strălucitoare a mirilor, iar „bumbuştile” sunt puse pentru ca mireasa să facă copii frumoşi. De asemenea, tot „munună” purtau şi druştele. După ce este terminată, mununa este aşezată pe capul miresei, iar cei prezenţi, veselindu-se, „horesc” cântece de nuntă adecvate:
„La cusutul cununii
Joacă ruja violii
Din mijlocu’ grădinii.
Joacă ruja, să clăte,
Hireş fecioraş îşi ie.
Ochişori mândrii, vărgaţi,
Luaţi samă ce luaţi
Ca să nu vă înşelaţi,
C-aiesta nu-i târg de ţară
Să vinzi şi să cumperi iară.”
Sau
„Plânge-ţi cununa, mnireasă,
Că te duci la altă casă.
Şi, mnireasă, ce-ai ptierdut
Nici în târg nu-i de vândut.
Părinţi nu poţi cumpăra
Să dai mia şi suta.
La bărbat greşeşti o dată,
Nici te uită, nici te iartă;
La părinţi greşeşti o mie-
Tăt eşti prunc de ominie.
Ie-ţi, mnireasă, bună zî
De la care îs p-aci:
De la frunzuca din vie,
De la drăguţu dintâie.
Care-o fost drăguţ la fată
Vie s-o sărute-o dată,
Şi o sărute cu dor
Până-i la mă-sa-n ocol,
Şi o sărute cu drag
Până-i la mă-sa pă prag.”

Gătitul miresei şi al mirelui
Mai demult, mireasa, înainte de a pleca la cununie, se scălda în apă neîncepută dacă era „fată cinstită”. În apă „pune bani de argint, ca să sie cu noroc şi să nu să lege de ie ceas rău; la mână să lega cu argint ziu şi să cântare cu grunz de sare ca să nu să ieie de ie meşteşâguri”. Cântărirea „cu sare mare şi argint ziu să făce în ptelea goală” pe un cântar mare, luat împrumut de la un „jâd”(evreu) sau „pă cântaru’ cu care să măsura grâul îmblătit”. După scăldat şi cântărire, mireasa era îmbrăcată cu: poale cu colţi, „sumnă” roşie sau albastră, cămaşa albă „cu bezeri pă la gură şi cu colţi formăluiţi pă la mâneci”. Peste cămaşă poartă „teptar cu ruji” şi apoi „gubă din lână de oaie albă, cu bdiţ”. În picioare avea „optinci de oargă, cu obdele de pănură, albe, legate cu aţe de lână neagră, împletite.” Mireasa era îmbrăcată de druşte care o piaptănă, îi împletesc părul în doua cozi în care-i puneau „cipce” şi „măderan” (şi astăzi, mirii din satul Budeşti păstrează costumul popular, deşi opincile sunt înlocuite de pantofi, iar mununa miresei de coronite cu voal). În timp ce-i fixează mununa pe capul miresei, druştele „strâgă”:
„Mniresucă, mniresucă,
Până-ai fo’ la mama ta
Te-ai culcat sara pă ţol
Şi te-ai sculat târzior;
Da’ de astăzi înainte
Ti-i culca numa pă braţă
Şi ti-i scula dimineaţă,
Că bărbatu-i mare câne,
Orice faci, nimic nu-i bine,
Că bărbatu-i mare drac,
Nu-i poţi fa’ nimnic pă plac.
Mniresucă, mniresucă,
Cununiţa ta cea verde
Cum te scoate dintre fete
Şi te bagă-ntre neveste.
Nevestia-i haină gre’,
Tăte grijile-s în ie.”

Iertările la mire
Între mire şi părinţi are loc un astfel de dialog:
„Mirele(către tată): – Să trăieşti, dragă tată, şi fa bine şi mă iartă, că nu-s prunci să să nască şi să crească, la părinţi să nu greşească, şi fă bine şi dă-mi binecuvântarea să pot pleca la sfânta taină a cununiei.
Tatăl: – Să-ţi dăie Dumnezău noroc şi bucurie şi să sii cuminte cum ai fost şi până acum şi să nu avem ruşine după tine.
Mirele(către mamă): – Să trăieşti, mamă dragă, şi fă bine şi mă iartă că ştii cum îs coconii, mai mult cu mamele, şi le greşesc mai mult, fă bine şi dă-mi binecuvântarea ta să pot mere la sfânta taină a cununiei.
Mama: – Api, dragul meu, eu te iert că nu mi-ai greşit, aşă-s coconii, da’ iartă-mă şi tu că şi io te-am mai bătut când am fost mai năcăjită şi poate n-ai meritat.”
Urmează apoi fraţii şi surorile care, la fel, îi fac „strâgături”, apoi unchii, mătuşile şi naşii. La urma feciorii închină cu horincă celor din jur, joacă „în roată”, iar ceteraşii „zâc de strâgat” şi feciorii strâgă:
„Mnire, mnire, dragu mneu,
Ascultă-mă ce zic eu:
Înainte de-a pleca
De la casa mâne-ta
Cheamă, tu, pe tată-tău,
Cheamă şi pe mamă-ta
Şi le sărută mâna,
Mâna, şi-i săruta-n faţă
Că ei te-o purtat pă braţă.
Nici amu nu-i zina lor
Că le-ai fo’ drag pân ocol,
Pân ocol şi pân grădină-
Da’ tu sângurel ai zină:
Te-ai păzât la însurat
Ca floarea la scuturat.”

Iertările la mireasa
La mireasă iertările păstrează aceeaşi ceremonie. Înainte de plecarea spre biserică, mireasa rosteşte:
„Dragi părinţi, imi cer iertare,
Să-mi daţi binecuvântare
Că-s în ceasu’ de plecare
Cu străinii pă ce cale;
Iar în drumu’ care zine
Nu ştiu, rău mi-a si, ori bine,
Ştie bunu Dumnezău
Cum mi-a si binele mneu.
Şi de mi-a si rău ori bine,
Nu voi face de ruşine.
Eu imi cer iertări o mie,
Amu, la căsătorie,
S-aveţi bine şi ticneală
Că eu plec în astă sară,
Dumnezău să vă trăiască,
De rele să vă ferească!”
Sau
„Să trăieşti, mamă şi tată,
Ne despărţâm de olaltă;
Şi voi fraţi şi surorele,
De voi mă despart cu jele!
Rămas bun, dragă măicuţă,
Că te-am slujit de micuţă,
Rămas bun, tată iubit,
Că bine eu te-am slujit,
Mă iarta de ţ-am greşit.
Şi-nainte de plecare
Să-mi dati binecuvântare,
De v-am greşit un cuvânt
Mă iertaţi la jurământ;
De ţ-am greşit,mamă, ţie
Mă iartă la cununie!
Voi, feciori, s-aveţi noroc,
Nu mi-ţi mai juca la joc;
Voi, fete, s-aveţi ticneală
La joc nu v-oi fa-nbulzală.”
Apoi, cu un pahar de horincă în mână, închină întâi tatălui, apoi mamei. Părinţii miresei răspund:
„Să sie în ceasul cel bun!
În ceasu’ cu năroc!
Să sii cuminte!”
Îi pun mâna pe creştet, îi fac o cruce şi o săruta. Mireasa sărută mâna părinţilor. Aici, la mireasă, mai tot satul se adună. Curioşii stau pe la ferestre, prin „şatră”, prin tindă, să vadă cum îi „tomnită” mireasa. Rudele, dar şi femeile, chiar dacă nu sunt chemate la nuntă, strigă miresei strigături până vin solii mirelui să anunţe că mirele pleacă la cununie. Există „strigături” alcătuite sub forma unui dialog între mireasă, nuntaşi şi mama miresei:
Mireasa: „Plânge-mă, mămucă, tare
C-amu nu-s a dumitale,
Că mândru m-aşteaptă-n cale.
Foaie verde de alun,
Hai, mămucă, rămas bun,
Că mă duc să mă cunun,
Că m-aşteaptă mândru-n drum.
Să dau mâna cu badea
Înainte la popa,
Că de el nu m-oi lăsa-
Nu ştiu bine-a si ori ba.
Da’ noi zicem ca nu-i rău
Tăte-s de la Dumnezău.
Nuntaşii:         Mnireasă din doi părinţi
Ce gândeşti de te măriţi?
De-ai şti cum îi măritată
Şidea-oi la mă-ta fată,
De-ai şti cum îi cu bărbat
N-ai sâli la măritat.
Poţi fată să lăcrămezi
După binele ce-l pierzi;
Binele ce l-ai avut
Nu l-i mai ave mai mult.
Te-o cerut fecior din sat,
Te-o cerut şi nu te-o dat.
Mireasa:       Te-ai temut, mamă-ai temut
C-oi zini după-mprumut
Şi nu ţi l-oi da mai mult.
Da’ m-ai mai putut lăsa,
Nu ţ-aş si mâncat casa,
De-aş si ros o grindă, două,
Ţ-aş si făcut alta nouă,
De-aş si ros-o jumătate
Şi io-am avut în ie parte.
Mama miresei:       Mniresucă, struţ de vie,
Be-ţi paharu-aiest dintâie
C-amu pleci la cununie.
Verde popa te-a jura,
Gata-i de fetia ta.
De-i răbda nu ţ-a si rău,
De nu, vai de capu’ tău;
De-i răbda bine ţ-a si,
De nu, -ţi cată-a suferi.”

Mersul la cununie

După ce se termină cu închinatul şi iertăciunile, „să îmbie cu cureti şi pancove”, iar când se face semn că e de plecat nănasul se ridică în picioare şi zice „Tatăl nostru” şi „într-un ceas bun şi cu noroc să plecăm la cununie”. Toţi nuntaşii din partea mirelui pornesc la cununie. În frunte merg feciorii, cuprinşi peste umere, cu „uiegi de horincă în mână, înstruţate cu rujmălin, legat cu aţă roşie”, jucând în chiote şi strigături. După feciori urmează mirele, stegarul, nănaşii, părinţii şi restul nuntaşilor. Când mirele porneşte de acasa trimite soli la mireasă s-o anunţe să plece şi ea cu alaiul ei la biserică. Mirele nu se ducea dupa mireasă, însă astăzi nu se mai păstrează obiceiul şi întregul alai al mirelui, împreună cu el, se duce la casa miresei.
La sosirea solilor, mireasa se pregăteşte să meargă la cununie şi iese de dupa masă în sensul în care răsare soarele(de la stânga la dreapta). Şi în acest moment nuntaşii îi strigă miresei:
„Mniresucă, mniresucă,
Uită-te pe ferestucă
Că vin solii să te ducă.
Pe cărarea cu stinii,
În casa cu străinii;
Străinii nu te-or certa
Nu-i ave la ce-nturna,
Străinii nu te-or sfădi
Nu-i ave la ce zini.
Multe lacrimi îi vărsa
Până-a cătăni badea,
Multe lacrimi îi urni
Până mândru-a cătăni.”
Sau
„Mniresucă, mniresucă,
Vin străinii să te ducă;
Ti-i duce de-aici cu dor
Ca luniţa p’ângă nor,
Ti-i duce de-aici cu jele
Ca luniţa p’ângă stele.”
În „ocol”(curte), după ieşirea din casă, se aranjează nuntaşii: în faţă mireasa, de o parte druştele, de altă parte, în dreapta miresei, nănaşii. Spre biserică mireasa merge „cătilin”, urmată de fete, feciori, nuntaşi şi curioşii care vin să vadă „cum îi gătată mnireasa, cât îi de mândră”.
Alaiul mirelui ajunge înaintea miresei la biserică. Tot drumul feciorii „strigă” şi „horesc”, se creează o atmosferă plină de veselie, dar în acelasi timp emţionantă. Paleta cântecelor de nuntă este foarte variată în satul Budeşti, existând anumite strigături care se referă la locuitorii acestui sat denimiţi „răşinari”, datorită faptului că Budeştiul este un sat de munte, înconjurat de păduri de conifere. În timp ce cântă, bărbaţii, aşezaţi în faţă, opresc alaiul mirelui, se aşează roată, într-un genunche, cu „uiegile de horincă” în mână şi încep să strige:
„Morţii voşti de răşinari,
Staţi în loc şi bateţi pari
Şi-ngrădiţi care cum ştiţi
Ş-apoi de-acolo porniţi.”
În rândurile de mai jos voi exemplifica câteva din strigăturile care se aud la majoritatea nunţilor din Budeşti:
„Când a si nunta mândrii
M-oi culca ş-oi adurni
Pă pragu’ bisericii
Să văd cine m-a trezi.
De’ m-a trezi mnireasa
Atâta i-i viata,
De’ m-a trezi mnirele
Atâtea i-s zilele.”
Sau
„Mult mă mnir de-aiasta treabă
Ce s-o strâns atâta babă?
Mereţi acasă, femei,
Şi puneţi la sert păstăi,
C-or zini fetele bete
Şi-or mânca păstăi neserte
Şi-or zâce că-s diotete.
Şi părinţii îs nebuni
Şi le potolesc cărbuni.”
Sau
„Suiţi, babe, pă gunoi
C-om zini şi după voi,
Când a si Paştele joi
Şi Crăciunu mai apoi.”
Sau
„Mi se mărita mândra
N-am la cine me’ sara
Şi să viu dimineaţa.
Mi să-nsoară-un văr de-a mneu,
Mâni, alaltă, mă-nsor eu.”
Sau
„Casa mândrii s-o aprins
Eu m-am omorât de râs;
Casa mândrii când a arde
Eu m-oi încălzi la spate;
Casa mândrii foc şi scrum
Numa io să ies în drum.”

Mersul după mireasă în alt sat
Dacă mirii nu sunt din acelaşi sat, atunci situaţia este puţin schimbată. Se organizează călăreţi atât în alaiul mirelui, cât şi în cel al miresei. Caii şi căruţele sunt împodobite cu panglici, ştergare colorate, cu oglinzi şi alte struţuri, pentru că aceştia vor însoţi alaiul de nuntă al miresei şi al mirelui. În acest caz mirele, împreună cu stegarul şi călăreţii, se duce după mireasă. La intrarea în satul miresei, alaiul mirelui este întâmpinat de călăreţii miresei care-i vor conduce la casa acesteia. Tot drumul feciorii din alaiul mirelui cântă şi strigă, acompaniaţi de ceteraşi:
„Noi merem după mnireasă
Cu tri cară nu ne lasă,
Numa cu cinci şi cu şasă.
Acolo dac-am ajuns
La masă pă noi ne-o pus,
Şi-am băut şi am mâncat,
Am horit şi am jucat.”
Sau
„Hai să merem câtilin
Pân pădure de mălin
Cu uiaga după zin.
Câtilin, câtilinaş
Până lângă ceteraş.
Când o me’ după mnireasă
Ne-om lua ptita de-acasă
Şi horinca de pă masă.
Când om mere după ie
Nici om mânca, nici om be’,
Numa ne-om uita la ie
Cât a si de frumuşe.”
Sau
„Pare-mi-se că s-aude
Glasu’ mândrii oareunde,
Pare-mi-se că se vede
Casa mândrii unde şede.”
După ce alaiul mirelui ajunge la casa miresei începe o scurtă petrecere, ceteraşii cântând, iar lumea servind mâncare şi băutură. În vechime s-a înregistrat un obicei conform căruia mireasa era ascunsă de nanaşi în casă, iar mirele era ţinut la poartă. Nănaşul iese în întâmpinarea mirelui, care-i cere mireasa. Naşul îi aduce, pe rând, druştele sau fete din alaiul miresei, dar mirele îi zice naşului că nu aceasta este mireasa. La sfârşit este adusă mireasa, mirele zicând: „Aiasta-i”. Atunci i se deschide poarta, mirii se îmbraţişează şi sunt primiţi în casă. După ce se încheie mica petrecere, mirii pornesc la cununie. Dacă mireasa pleacă de noră e obiceiul ca masa rămasă în casă să nu fie curăţată timp de trei zile, ca un simbol de jale. De asemenea, nu este bine ca mireasa plecată de noră să se uite înapoi când iese din casă sau să se întoarcă la părinţi numai după trei zile „pentru a nu să despărţi.”

Cununia religioasă
La poarta bisericii, fetele şi feciorii rămân cu ceteraşii, „învârtesc” şi „strigă” strigături, unii dintre ei strigând versuri mai glumeţe:
„Ia, ce s-o muiet cărarea
C-amu s-o-nsurat mnirarea.”
sau
„A me’ mândră-i mânioasă
Di ce i cămeşa groasă.
Cine dracu i de zină
Dacă toarce ca de lână?
Pă cămeşă trebe-a coasă,
Mândra-i tare somnoroasă;
Pă cămeşă trebe lucru,
Mândra doarme ca butucu.
Şede mândra jos şi zdiară
Dacă nu şti pune tiară;
Şi-o pus tiara după casă
Cine-a tre’ pă drum să ţasă;
Fără iţă, fără spată
Şi-o rămas nemăritată.”
În biserică mirii sunt încadraţi de druşte şi de stegar. În spatele lor stau nănaşii, cu „lumnini” înstruţate, aprinse. În timpul cununiei, neamurile apropiate stau în jurul mirilor, să nu ia cineva din cununa miresei sau din struţul mirelui „c-apoi fac cu ele orice meşteşâguri să-i despărţa”. Ritualul religios este cel obişnuit în biserica româneasca ortodoxă.
După ce se încheie cununia religioasă, până la poarta bisericii, mirii merg „alăturea”, cu lumânări aprinse. De aici, încadraţi de naşi şi druşte, se îndreaptă spre casa unde are loc nunta şi, la fel ca la venirea spre biserică, feciorii cântă şi strigă:
„Mnireasă, mnirele tău,
La multe le pare rău,
Da’ mai tare la una
C-o gândit că l-a lua,
S-o gândit că doară, doară,
Până-o văzut că să-nsoară.”
Sau
„Hai, ziniţi să ne vedeţi,
Numa nu ne dioteţi,
Că ni-s poalele cam scurte
Şi ne-om diote cam multe.”
(versuri strigate de fete)
Sau
„Bună-i mnierea, cum nu-i bună,
Da’ amară-i peste-o lună,
Bună-i mnierea-n cununie,
Da’ amară-i pă vecie.”

Petrecerea
În satul Budeşti au existat două tipuri de nunţi: nunta „laolaltă” şi nunta „detilin”(separat). Mai demult nunţile aveau loc atât la casa miresei, cât şi la casa mirelui, iar nuntaşii nu se adunau decât dimineaţa, fiecare petrecând la casa aceluia care l-a invitat. Nunta se făcea separat fie pentru că nu încăpeau foarte multi nuntaşi într-o singură casă(pe atunci nunta nu se făcea la căminul cultural), fie pentru că mirii aparţineau unor familii de „bocotani” şi aceştia vroiau să demonstreze că au suficientă avere încât să-şi permită să facă două nunţi. Totuşi, cele mai multe nunţi se făceau „laolaltă” pentru ca familiile mirilor să fie scutite de cheltuieli în plus.

Ajunşi la casa unde se ţinea nunta, nuntaşii sunt întâmpinaţi de socăciţă cu un „blid”(farfurie) de grâu. Ea strigă strigături anume, aruncând grâu peste miri şi nuntaşi:
„Eu ţâp grâu, nu ţâp ovăs,
Mnirele-i din neam ales,
Mnireasa-i floare din şăs;
Eu ţâp grâu, nu ţâp săcară,
Mnirele-i de ziţă rară,
Mnireasa-i floare de vară.
Eu ţâp grâu din tălgerel
Mnirele ni-i frumuşel
Şi mnireasa ca şi el.
Eu ţâp grâu din farfurie
Mnirele-i de ominie
Şi mnireasa aşe să sie!
Eu ţâp grâu într-aurit
Mnireasa-i floare din rât.
Ca şi grâul cel curat
Să le sie traiul dat.”
Nuntaşii înconjură socăciţa de trei ori, cu clopurile în mâini, ridicate peste capete pentru a putea prinde grâul. Acest grâu, din clopurile lor, nuntaşii îl aruncă tot peste miri zicând: „Noroc!Noroc!Noroc!” şi strigând:
„Holdă mândră şi rodită,
La mniri viaţă fericită.
Câte grăunţe în clop
Atâţia prunci cu noroc!
La mnire şi la mnireasă
Bucurie multă-n casă.”
După aruncatul grâului de către socăciţa, mirii intră în casă. În portiţa de la şatră, mirii sunt întâmpinaţi de socrii mari. La fel ca şi socăciţa, soacra mare le va striga mirilor aruncând peste ei cu grâu:
„Zii-mi ceteraş mai cu drag,
Să deştid portiţa larg
C-o sosât cine mi-i drag.
Şi oi pune-o după masă
C-o zinit găzdoaie-n casă.
Eu ţâp grâu, nu ţâp ovăs
Mnirele-i din neam ales,
Eu ţâp grâu, nu ţâp săcară
Mnireasa-i de ziţă rară,
Mnirele-i de ominie
Şi mnireasa aşe să sie.”
La rândul ei, mama miresei îi strigă miresei, versurile având semnificaţia unor sfaturi date miresei care, trecând de la adolescenţă, intră în lumea oamenilor maturi, a femeilor măritate:
„Floricică de pân iarbă,
Să trăieşti, tu , fată dragă,
Să trăieşti, să-ţi sie bine,
Să ai grijă şi de mine.
Dumnezău să-ţi dăie bine
Să nu mă faci de ruşine!”
Sau
„Tu, mnireasă, fătu mneu,
Ascultă ce-oi zâce eu:
Bărbatu’ oricum te-a bate
Nu-ţi lua hainele-n spate,
Până la mă-ta-i departe;
Să ai cât de puţânele,
Până la mă-ta ţi-s grele.
Sii bună ş-ascultătoare
Ca pământul sub pticioare,
Ascultă de soacră-ta
Batăr unde te-a mâna,
Din pticioare să meri iute,
Din gură să nu zâci multe;
Din pticioare să meri tare,
Din gură să ai răbdare.
De-a zice să calci în foc,
Calcă, că-i ave noroc,
De-a zâce să calci în pară
Calcă, că-i ave ticneală.
De-a si bună, bine-a si,
De-a si ră, rău îi trăi,
Că bărbatu’ nu ţi-i frate
Să gândeşti că nu te-a bate,
Nici soacră-ta nu ţi-i mamă,
Să gândeşti că nu-l îndeamnă
Să-ţi mai tragă câte-o palmă.”
După ce se încheie aceste strigături, cu un „ţâpoi” în mână, mirii înconjură mesele de trei ori. Se realizează astfel cercul magic pentru a feri de rele noua căsnicie. În fruntea mesei sunt aşezaţi mirii şi nănaşii, druştele şi stegarul, apoi restul invitaţilor. Tuturor nuntaşilor li se serveşte mai întâi băutură, din „uiegile de jumătate înstruţate”, paharele folosindu-se doar pentru miri, nănaşi şi unii invitaţi mai simandicoşi. Un om de încredere, numit „paharnic”, are în primire băutura, iar socăciţa răspunde de mâncăruri. Drept „paharnici” se aleg rudenii apropiate de-ale mirilor care au grijă să umple sticlele cu horincă în momentul în care acestea se golesc. După băutură urmează masa, care constă dintr-o supă de carne de găină, numită „zamă de laşte”, din tradiţionalele sarmale, numite „cureti împlut”, carne friptă, plăcinte, pancove etc. „Ţâpoii” care au la mijloc un fir de busuioc servesc drept pâine. Mai nou nu lipsesc de la nunţile ţărăneşti „torturile”, aduse de nănaşi, druşte sau de alţi nuntaşi.

Jocul miresei
După ce se termină de mâncat, mesele se scot afară şi începe jocul. Bineînţeles, jocul este deschis cu „jocul miresei”. Pentru jocul miresei nănaşii cer două „blide” pentru bani, care se pun unul peste altul, iar stegarul ia mireasa şi o joaca primul. Stegarul este, după mire, cel mai imporant din nuntă şi el trebuie să pună bani mai mult ca oricare dintre nuntaşi. Se mai întamplă ca mama stegarului să mai aibă pregatit ceva: un set de vase, o cergă sau o perină şi să le pună la jocul miresei. Urmează apoi alţii care vor să joace mireasa, în timp ce stegarii strigă:
„Haideţi şi jucaţi mnireasa
Nu ne tăt bdiciuliţi casa;
Casa ni-i mândru gătată-
Mnireasa trebe jucată,
Brozbuţăle le-aţi mâncat
Mnireasa n-o-aţi jucat.”
Sau
„Cine n-a juca mnireasa
La vară nu-i taie coasa.”
Sau
„Cine-n lume s-ar afla
Să ne joace mnireasa?
Mnireasa-i a mnirelui,
Boii-s a nănaşului.”
Când lumea care joacă mireasa nu pune suficienţi bani în farfurie, stegarii zic:
„Nici i oarbă, nici i ştioapă,
Cu cinci bani nu să mai joacă.
-Altu’ care are bani!”
Jocul începe un pic cam greu pentru că nuntaşii aşteaptă unul după altul, să vadă care cât pune, să nu se facă de ruşine că pun în joc prea puţini bani. În general se pune, la început, să zică toţi ceteraşii pe o strună, să nu mai fie muzică nici într-o cameră, pentru ca toţi nuntaşii să se-nghesuie să joace mireasa. Ceteraşii trebuie să comunice tot timpul cu nănaşii, să fie atenţi, că în funcţie de bani se zic şi învârtitele. Banii sau cergile sau alte obiecte care se pun, se aşează pe farfurie şi când se iau jos ceteraşii trebuie să oprească învârtita. Cei care nu ştiu să joace sau sunt mai bătrâni şi nu pot „învârti”, pun bani şi îşi arvonesc un nepot sau pe cineva drag lor, care joacă bine, să danseze cu mireasa. E o mare onoare să fii plătit de către cineva să joci mireasa. Înspre final joacă mireasa şi nănaşii. Bineînţeles că se cântă învârtita nănaşilor, iar nănaşul ia toate nănaşele la joc , ca să nu se supere, împreună cu mireasa, şi învârte cu câte trei-patru femei odată, ceea ce-i foarte greu, „da’ n-are ce să facă dacă i-o trebuit să sie nănaş.” Când toată lumea a terminat de jucat mireasa, vine mirele să răscumpere mireasa şi de data asta toată lumea se înghesuie să vadă câti bani pune mirele, însă stegarul nu dă mireasa până nu e mulţumit de suma de bani pusă. Mirele începe cu bani mărunţi şi-i pune în „talger ca să sune şi tot scoate din jeb, până pune toţi banii”, numai astfel primeşte mireasa să o joace. Se trece prin mari emoţii, căci din momentul acesta mireasa este a mirelui şi el are drept deplin asupra ei.
După jocul miresei se face „bărbătescul”, joc la care iau parte numai bărbaţii şi, eventual, unele femei care ştiu să-l joace foarte bine. Când se termină bărbătescul începe „învârtita”, joc tradiţional din Maramureş. La nuntă se mai joacă „baraboiu” – un fel de joc în care perechile îşi schimbă partenerii – , „mătura” – un joc în care un fecior joacă mătura şi, când muzicantul trage cu arcul, îşi lasă mătura şi-şi caută parteneră; cine rămâne fără parteneră va juca mătura-, sârba, „raţa” – joc în cerc, în horă, în timpul căruia se strigă. În timpul acestor dansuri toţi feciorii strigă pentru a crea o atmosferă şi mai veselă:
„Frunză verde, tri scăieţi,
Hai la nuntă, măi băieţi,
Care vreţi, care puteţi,
Care nu, mai rămâneţi.”
Sau
„Asta mândră care-o joc
Dăie-i Dumnezău năroc
Şi la mă-sa sănătate,
C-o făcut-o lată-n spate.”
Sau
„Zadea mândrii dinainte
Rău m-o-nnebunit de minte,
D-apoi ceie dinapoi
Nnebuni-ne-a p-amândoi.”
Sau
„Stiu că nu-s din Şugătag
Ce-a zâce mândra să fac,
Că-s fecior de pă Cosău,
Face mândra ce zâc eu.”

Jocul găinii

După ce se încheie jocul, se pun iar mesele şi începe „ospăţul”. Când ospăţul este în toi, când limbile încep să se dezlege şi cântecele de nuntă se revarsă ca un izvor nesecat, apare socăciţa, cu poalele prinse-n brâu, aducând pe o tava tradiţionala găina de nuntă, pregătită cu „zgardă din pancove, verdeaţă, cipce colorate şi ţâglare-n gură”. Găinile, deşi sunt dar pentru nănaşi din partea gazdelor, sunt predate contra cost. În timp ce se aduc găinile, socăciţele strigă „hori” specifice, numite şi „ horile găinii” sau „strigături la găina”, concepute sub forma unor dialoguri în care nănaşii sau nuntaşii „hulesc” socăciţa:
Socăciţa: „- Frunză verde de sansiu
Faceţi-mi loc c-amu ziu,
Da’ să-mi faceţi cât de bine
Să nu ptic pă oricine
Ori să ptice el pă mine,
Să mă facă de ruşine.
Ziu cu găina-nstruţata
Nănaşa de mult o-aşteptă,
Tăt întină şi sustină
Şi-i cu gându’ la găină.
Găina-i cu coadă scurtă
Nănaşa la ie să uită,
Da’ găina-i ciupilită
Şi cu bani trebe plătită.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută,
Tăt cu grâu din cel ales,
Nu cu pleve de ovăs.
Nănaşă nu asculta
Ce zâce socăciţa,
Găina care-i în mână
O găsât-o la fântână,
Perită de-o săptămână.
Nănaşa: - Eu găina oi lua,
Da’ mă tem că n-oi mânca.
Când cu găina-i lucrat
Pă mânuri nu te-ai spălat;
Du-te-n vale, la fântână,
Şi te spal-o săptămână!
Socăciţa: – Nu-i bai, nu, nănaşă mare,
Că nu-ţi place dumitale,
Că poate că n-ai parale;
Da’ oi da-o la nănaş
Că mi-a da şi aldămaş.
Dacă-i da, nănaş, parale,
Găina-i a dumitale.
Nănaşa: - Socăciţă, vino-ncoace,
Ce-ai făcut nimic nu-mi place!
Ţi-i găina hohoiată,
Nici îi friptă, nici îi seartă!
Da’ oi prinde-o io de guşă
S-o arunc pă după uşă.
Socăciţă dezgătată,
Găina deloc nu-i seartă;
De la casă pân la şură
Tăt îi strâgi mereu din gură:
Să scoată nănaşa-o sută,
Că-i aduce carne multă;
Nu să vede că-i de zină,
Că nu-i carne pă găina,
O mâncat-o socăcţta
Laolaltă cu druşcuţa.
Ş-o mai rămas nişte oasă,
Învârtite-n poptiroaşă,
Numa capu l-o lăsat,
Cu clonţu-n sus rădicat
Şi i-o pus ţâglare-n gură-
Zină şi horeşte-n şură!
Socăciţa: - Zi, nănaşă, câte-i vrea,
Că te aperi cu gura
Dacă ţi-i goală punga.
De nu au nănaşii bani
Dăm găina la ţâgani,
Că ţâganii-abdie o-aşteaptă
S-o mânânce şi neseartă.
Sau
Socăciţa: – Faceţi-mi şi mie larg
Să pot sări de pe prag,
Să pot sări mintenaş
Cu găina la nănaş.
Faceţi-mi cărare lată,
Că-s cu sumna sufulcată
Şi cu găina-nstruţată,
Cu găina ce’ ciuclată,
Nu să dă fără de plată.
Uită-te, nănaşă, bine
Ce găina grasă zine,
Pregătită pentru tine.
Pă stinare-i cu untură
Şi are ţâglare-n gură.
Stai, nănaşă, să grăim
Ş-apoi să ne târguim:
Găina plăte tri sute
C-o mâncat grăunţă multe.
Vai, săraca nănaşa,
Cum să uită ca hulpea
Ca să-mi fure găina.
Vai, săracu nănaşu,
Cum să uită ca uliu
Ca să-mi apuce puiu!
Ca şi-a me găina nu-i,
Şi cu ouă, şi cu pui!
Tare bine mi-o ouat
De tăbacă la bărbat,
Straturile le-o scurmat;
Stratul cel cu busuioc
Şi-amu n-a scurma deloc.
Ie, nănaşă, dacă-i vre,
Găina din mâna me,
Că-i ţânută de doi ai
Cu grăunţă de mălai.
Nuntaş: - Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută!
Nu cu pleve de săcară,
Ci cu grâu de primăvară!
Socăciţa: - Am ţânut-o pă costişă
Cu mure şi cu pomniţă,
Ş-asară-o sărit pă poartă
Ş-amu-n clonţ bănuţu poartă;
Ieri o sărit pă nuiele
Şi astăzi îi cu mărgele.
Ieri o fost pă după şură,
Astăzi îi cu ban în gură.
S-o-mbătat găina me’
Nănaşu numa de-abde,
Nici nănaşu nu-i de ptiatră
Şi să-mbată cateodată.
Nănaşa: - Găina ţi-i cât o cioară
Şi îţi trebe bani de-o moară;
Găina ţi-i cât o sarcă
Şi iti trebe bani de-o vacă.
Nuntaş: - Frunză verde, ruptă-n tri
Nu-i mândru a să sfădi
Într-o casă cu mnirii,
Nu-i mândru a să certa
La o nuntă c-aiasta.
Socăciţa: - Nănaşu m-a săruta
Şi găina-a căpăta,
Nănaşa mi-a da o sută
Să n-o spun cum să sărută,
Să n-o spun nănaşului
Cum dă gura mândrului.
Nănaşa: –   Socăciţă lăudată,
Găina ta nu ţi-i seartă,
Nici îi seartă, nici undată
O poţi da fără de plată;
Nici îi seartă, nici călită
O poţi da şi neplătită.
Mireasa: -   Socăciţă hirluită,
Găina nu-i pârjolită,
Găina nu-i friptă bine
Şi te-o făcut de ruşine.
Socăciţa: – Faceţi bine-a mă ierta
Nu mi-i friptă gaina,
Mi-i friptă pă jumătate
N-am avut lemne uscate,
Ca-s pădurile departe;
N-am avut lemne pălite
Că pădurile-s oprite,
Şi-n pădure sunt ardăi
Şi să dau după femei;
Şi după mine s-o dat,
C-o ştiut că n-am bărbat.
Fă bine, nşnasă, ie
Gaina din mâna me!
Nănaşul: -   Nu te-atâta lăuda
Că găina nu-i a ta,
C-am adus-o eu de-acasă
Să mi-o pui aici pă masă.
Socăciţa: - Nănăşucă, de n-ai lei
Oi da-o pă la femei,
Nănaşule, de n-ai sute
Oi da-o pă la mai multe;
Nănăşucă, te gânde
Şi găina o-mpărţă
O-mpărţă cum ţi-i voia,
Pă nime nu supăra.
Nănaşa: - Clonţu-i a ţiganului,
Aripa-i a mnirelui,
Coada-i a nănaşului.
Nuntaş: -   La mnireasă ce să zine?
Nănaşa: -   Ştie mnirele mai bine,
Că-i mai lotru decât mine.
Nuntaş: -   Nănaşă, nu te greşi,
Fă parte şi la socrii,
Nu uita nici socăciţa
Că tata şi-o ars sumniţa
Până ce-o fript găinuţa.
Nănaşa: -    La socru şi soacră mare
Untura de pă stinare,
Cioantele la socăcită,
Că i-or trebui la iţă.”

Învălitul miresei
După ce se termină masa de dimineată se face „invăluitul miresei”, obicei adus din satele de pe valea Vişeului. Fiecare nănaşă are o „pânzătură” pe care o pune pe capul miresei facându-i semnul crucii. Mireasa işi aruncă de pe cap pânzătura peste steag, dar stegarul i-o dă înapoi atârnată în cuţit. Acest joc se repetă de trei ori, simbolizând impotrivirea miresei de a renunţa la statutul de fată. După ce-i pun toate nănaşele pânzăturile pe cap, i se dă miresei cununa jos şi i se lasă pânzătura care-i place mai mult, cu care va fi „invalită inapoi”, la fel ca şi nevestele. Cât durează invălitul miresei, fetele îi strigă miresei:

„Tu, mnireasă, nu lăsa
Să îţi ţîpe cununa
Ca să-ţi puie năframa,
Că năframa-i tare gre,
Suflă vântu şi n-o ie,
Cununa-i pană uşoară,
Suflă vântu şi o zboară.
Saracă cununa ta
A sta-n cui şi s-a uita
Cum iţi petreci viaţa;
Nici o data-n săptămână
Nu-i mai si cu voie bună.”
Sau
„Mnireasă, de bună samă
Dai cununa pă năframă,
Da’ năframa-i tare gre
Tăte grijile-s în ie.”
Sau
„Tu, mnireasă, ce-i cu tine?
Nici nănaşii nu-ţi vreu bine
Că ţ-o luat cununită
Şi ţ-o pus pânzăturiţă.”
Sau
„Pântru tri cârpe de-aieste
Te-o băgat între neveste,
Pânzătura ta cea alba
Cum o dai pă ceie neagră,
O dai pă ce’ mohorâtă
Să-ţi sie lumea urâtă,
O dai pă ceie aleasă
Să trăieşti mulţi ani, mnireasă!”

Hoarea miresei
Strîgăturile de la învălitul miresei provoacă lacrimi miresei şi apropiatelor acesteia, însă voia buna se reia cu muzică şi joc. Ca o revanşă la bărbătescul care a fost jucat în noapte, femeile, împreună cu mireasa, joacă „hoarea miresei”. Ceteraşul începe să le cânte, femeile se prind în roată şi încep să horească:
„Măieran în colţu mesei
Să horim hoarea miresei,
Să horim că-i supărată
Că să află măritată,
Să horim că-i bănuită
Că s-află căsătorită
Şi dintre fete ieşită.
Ie-ţi, mnireasă, cununa
Şi ţi-o dă de-a duriţa
Pân grădina mâne-ta.
Unde-a sta cununa-n loc
Să răsaie busuioc,
Nu-i mai si fată la joc;
Să răsaie lamâiţă-
Nu-i mai si fată-n uliţă
Nici nu-i da bădii guriţa.
Mnireasă, cununa ta
învârstată-i mânânţel
Şi-i purta-o puţîntel.
Mnireasă, de-amu-nainte
Cărările ţî-s oprite,
Numa tri ţî-s năpustite:
În grădină după ceapă,
La fântână după apă
Şi la mă-ta câteodată,
Când i si mai supărată.”
Sau
„Mniresucă, sora noastă,
N-am zînit la casa voastă
Nici să bem, nici să mâncăm,
Am zînit să te-ntrebăm:
Tu-ţi dai portul din fetie
Păntru cel din nevestie?
Nevestia-i port frumos
Numa-i tare lăcrămos,
Nevestia-i port cinstit
Numa-i tare suduit.
Mnireasă, cununa ta
Cum ţ-o dai de-a rândunea
În grădină la mă-ta.
Mniresucă, nu zdiera
C-amu meri de la mă-ta.
Mnireasă, ca ş-o scânteie
Lasă, lacrimile-ţi stăie,
Că lacrimi ţ-or trebui
Când cu noi tu nu-i mai si,
Că ţ-or trebui pă marţi
Când ţ-a zîni dor de fraţi,
Că ţ-or trebui pă joi
Când ţ-a zîni dor de noi.”
Încheindu-se aceste hori, ceteraşii „zîc de învârtit”, înveselind atmosfera. Până când nu pleacă ceteraşii toată lumea bea, mănâncă şi dansează. În momentul în care aceştia pleacă petrecerea se etrmină şi nuntaşii pleacă acasă primind sticle de horincă. Pe drumul lor spre casă trebuie să servească cu această horincă oamenii care le ies în cale.

cititi articolul integral pe http://www.obiceiuri-populare.ro/ob_de_nunta1.html

Seamana cu Nunta Voastra?

nasa — Thu, 02 Sep 2010 13:48:38 +0000

Iata si cateva fotografii de nunta, adunate din lumea intreaga, care pot reflecta auspiciile sub care vor trai mirii sau care raman doar amintiri simpatice ale unei zile importante din viata viitorului cuplu, dar si a nuntasilor:)

Povestile Discovery: Ecologistul James Lee a Fost Terorist sau Martir

nasa — Thu, 02 Sep 2010 12:03:52 +0000

Care este adevarul despre ecologistul James Lee – Terorist sau Martir?

Daca CIA ar fi dorit sa scape de un militant ecologist extremist care sa puna in pericol interesele politice si marile averi ale mogulilor americani, i-ar fi inventat lui James Lee o poveste in care acesta ar fi luptat impotriva imigrarii si a vietii. Stim ca SUA sunt cele mai cosmopolite state ale lumii si ca ca sunt alcatuite chiar din imigrantii veniti de pe toate continenetele lumii in “Tara Fagaduintei” de-a lungul timpului.
James Lee, teroristul ecologist care a luat 3 ostatici ieri, 1 septembrie, in cladirea Discovery Channel, Silver Springs, Maryland a fost, vizibil, unul dintre acesti imigranti sau urmasul unora. Atat numele cat si infatisarea spun despre el ca inaintasii lui sunt asiatici. Si, cu toate astea, s-a descoperit pe internet “dovada” dementei lui extremiste.
James Lee a fost impuscat. Nu va putea sa se apere si nici sa ne spuna adevarul. Nu va fi un martir pentru ca lupta impotriva vietii, din cate putem citi in protestul-manifest care I se atribuie, pe internet, numit “The Discovery Channel MUST broadcast to the world their commitment to save the planet and to do the following IMMEDIATELY:” si pe care il puteti gasi pe www.SaveThePlanetProtest.com .

“Oamenii sunt cele mai distructive, murdare, poluante creaturi care distrug ceea ce a mai ramas din planeta, cu morala lor falsa şi cultura de reproducţie”.
“Pentru fiecare om născut, hectare de păduri sălbatice trebuie să fie transformate în terenuri agricole, cu scopul hranei pentru animale crescute pentru hrana oamenilor. Acest lucru este în detrimentul paduriior! Toate procrearea umană şi agricultura trebuie să înceteze!”
“Toate programele de pe Discovery trebuie să oprească încurajarea procreerii de nou-nascuti, cele mai parazitare fiinte umane şi sa stopeze falsul eroism din spatele incurajarii inmultirii populatiei. Sa incurajeze programele de sterilizare umana şi infertilitatea. Toate programele pro-nou-născuti trebuie să se intoarca acum în direcţia opririi naşterii omului”.

James Lee va ramane pentru locuitorii planetei un terorist, indiferent daca www.SaveThePlanetProtest.com este pagina creata de el pe internet, sau este doar o “facatura”.

Greseala lui cea mai mare a fost aceea ca nu a inteles ca un om nu poate lupta impotriva unui sistem.

Designeri Specializati in Rochii de Mireasa

nasa — Thu, 02 Sep 2010 00:26:39 +0000

Finelor, am gasit un boutique cu rochii de mireasa si va trimit adresa. Trageti cu ochiul si poate va vine vreo idee pe care s-o puneti in practica cu croitoreasa voastra!:) Casa de piatra!

David’s Bridal Collection (29)

Priscilla of Boston (22)

• Featured

• Featured

Vineyard Collection (20)

• Featured

Jewel by Priscilla of Boston (20)

• Featured

No Ordinary Bride (15)

• Featured

• Featured

Cele mai populare rochii de mireasa

• C155

• 8403

• Bobbie

• crl277

• Caelum

David’s Bridal Collection

• NT8017

CANTAREA CANTARILOR – Nuntirea lui Solomon

nasa — Thu, 02 Sep 2010 00:10:31 +0000

Traduceri celebre ale “Cantarii Cantarilor” in limba romana

De-a lungul timpului diferite carti ale Sfintei Scripturi (Psaltirea) precum si “Cantarea Cantarilor” a fost tradusa si tiparita dar s-a raspandit separat de celelalte carti ale Scripturii. Din toate popoarele care au existat s-au ridicat personalitati importante care au studiat, dar si tradus, aceste carti in limba specifica neamului fiecarui popor . Si la noi, la romani a fost tradusa, comentata si tiparita “Cantarea Cantarilor” atat de “Personalitati ale vietii ecleziastice, culturale si literare precum : Pr.Prof. Dr. Nicolae Neaga, Pr. Vasile Radu si Scriitorul Gala Galaction, apoi Nicodim Munteanu – Patriarhul Romaniei, Ioan Alexandru, Petru Cretia.” ³⁰Pe langa aceste personalitati, aceasta carte a fost tradusa si tiparita in versuri de Iuliu Dragomirescu, Corneliu Moldovan, Emilian Pasculescu Orlea, Radu Carneci, precum si I.P.S. Bartolomeu Anania³¹.

In spiritualitatea romaneasca aceasta sublima scriere poetica a fost privita si pretuita ca o opera divino-umana in cuprinsul careia se afla idei izvorate din mintea si simtirea unui geniu poetic, sublimat de lumina harului Duhului Sfant. Asadar ni se infatiseaza ca o scrisoare oarecum unica intre celelalte carti ale Bibliei dar care nu a fost despartita niciodata de aceasta, chiar daca a fost tradusa si de unele personalitati literare si culturale.

Cele mai vechi studii pe care le mai avem este lucrarea lui Iuliu Dragomirescu aparuta in anul 1904 este tradusa din ebraica si sunt redate versuri avand opt Capitole. Autorul a vrut sa faca “o opera pioasa”³² si a ramas fidel interpretarii presupusa chiar de Origen. In urma revizirii lucrarii sale a lasat tot forma ebraica si pastreaza numerotarea strofelor romanesti facand o paralela cu stihurile ebraice. In ceea ce priveste continutul, aceasta traducere nu difera cu mult fata de ultimele traduceri. Este si firesc in acea perioada…?! Traducerea corespunde studiului evolutiv al limbii romane in acea perioada caracterizata printr-un lexic mai diminuat, un limbaj greoi si o topica specifica acelei perioade.

O alta traducere in limba romana este lucrarea lui Cornelui Moldovan preluata dupa Biblie care este redata tot in versuri. Aceasta lucrare nu este impartita pe capitole ci esste redata in versuri, iar textul nu este redat ca si in Biblie. Lecturand textul lucrarii pare sa fie cu totul diferit de cel din Biblie asa dupa cum autorul afirma: “Am fost nevoit sa adaug lucruri noi, potrivite cu armonia intregului, pentru a deslusi si pune in lumina intelesul versetelor din Biblie”³³.

In concluzie Corneliu Moldovan spune despre “Cantarea Cantarilor” ca este o poovestire idilica a unei iubiri vesele si sanatoase pline de viata, tanara, asa cum nu se mai iveste astazi, o iubire salbatica si inflacarata, fara fatarnicie si fara sovaire dar indestulata de cea mai frageda si indestulata poezie.

Pentru Radu Carneci “Cantarea Cantarilor” nu este doar un epitalan, o simpla oratie de nunta, ci altceva cu mult mai mult “un poem liric de o unica frumusete si fragezime de un dramatism simplu si luminos cu o evolutie nualtata si un final optimist, de o incredere in virtutile iubirii atoatcuprinzatoare” .

Pe langa multele traduceri ale Bibliei care s-au si tipari, in Biblia tiparita in anul 1914 textul unor carti, dar mai ales a celor didactico-poetice “este destul de greu de redat” ³⁴de aceea s-au folosit texte romanesti existente care au la baza Septuaginta.

O traducere mai noua dar si cea mai aproape de adevar este traducerea facuta de preotii Vasile Radu si Gala Galaction care in editia din anul 1934 a “Cantarii Cantarilor” chiar in prefata in cateva pagini arata “ca fiind cea mai enigmatica din toata Biblia”³⁵, dar a combatut toate parerile gresite care sustin ca ar fi un poem de iubire profana folosind argumente cat mai clare, pe langa acestea aratand ca aceasta carte “este scrisa intru slava neamurilor” ³⁶ este considerata si izvor de taine si de o continua descoperire spirituala. Cuprinsul cartii este redata in opt Capitole iar textul apropiat de cel al ultimei editii a Bibliei.

Traducerea si comentariu facut de Ioan Alexandru este relatat intr-un studiu introductiv al Prof. Zoe Dumitrescu Busulenga, unde arata importanta literara si frumusetea poetica propriuzisa a “Cantarii Cantarilor”, gratioasa poveste de iubire dintre regele Solomon si Salomita este una din cele mai vechi pastorale din istoria literaturii universale, pastrand in vechea ei structura toata prospetime si spontaneitatea miscarii unor suflete care se cheama, se gasesc, se pierd dar se regasesc dupa inaltele legi nescrise ale dragostei.

In aceasta carte vorbindu-se despre iubirea ipostaziata intr-o lume a unui moment istoric, a unei societati, in haina liricii vechilor evrei, privirea aceasta asupra iubirii se duce dincolo de aspectele ei imediate ca si privirea aruncata asupra frumusetii. Ca de altfel in toate popoarele lumii, si in acest poem nu este vorba numai de simple figuri de retorica ci de simboluri care releva adancurile unice, esentiale ale iubirii.

Ceea ce l-a determinat pe traducator sa afaca aceasta traducere a “Cantarii Cantarilor” o marturiseste in inchiere unde spune ca aceasta traducere a facut-o din dorinta de a pastra cat mai adanc posibil in aceste neistovite frumuseti atat de aproape de sufletul fiecarui om care se straduie cat ii sta in puteri sa devina cat mai bun si mai frumos, prilej de bucurie pentru ceilalti.

Deci putem concluziona, atat din scrierile teologilor Vasile Radu si Gala Galaction, cat si din traducerea poetului Ioan Alexandru, spre a intelege ca, pentru toti oamenii de cultura romani “Cantarea Cantarilor” nu e nicidecum o scriere profana ci este ,,un poem lioric” inspirat, de o unica frumusete care inalta sufletul pe culmile frumusetii eterne”³⁷.

Dar traducerea si comentariu facut de Petru Cretia este in contradictie cu comentariu facut de Ioan Alexandru si celelalte personalitati bisericesti si culturale.

Comentariul facut de Petru Cretia la “Cantarea Cantarilor” este infatisat “ca un sir de cinci poeme de iubire incadrate intre un prolog si o inchiere”.³⁸ In acest comentariu autorul spune ca nu este nici un cuvant in poem care sa nu fie de iubire dintre cele doua fiinte, mire si mireasa. Pentru Petru Cretia “Cantarea Cantarilor” nu este un poem liric inspirat, pentru el aceasta carte “este un sir de cantece nuptiale care stau in fruntea poeziei de dragoste a lumii.”³⁹ Dar si faptul ca nu este aminti numele de Dumnezeu, spune doar ca este de dragoste omeneasca.

Una din traducerile cele mai recente a “Cantarii Cantarilor” a fost realizata de Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, versiune diortosita dupa Septuaginta. Aceasta traducere este facuta in versuri avand opt Capitole. Textul este redat ca si in ultimele editii ale Bibliei, dar se poate observa in aceasta traducere ca traducatorul explica unii termeni intr-un limbaj literar cat mai nou.

Din punct de vedere teologic lucrarea realizata de Inaltpreasfintitul Bartolomeu este considerabila. Ea este unica in felul ei pentru ortodoxia contemporana. Autorul este foarte atent in a reda sensul teologic autentic al textului scripturistic. Acesta este de altfel meritul acestei traduceri. Ea reuseste nu numai sa surprinda adevaratul inteles exprimat de autorul sfant dar in acelasi timp in opinia noastra reuseste acest lucru mult mai bine decat traducerile facute pana acum in limba romana, cel putin dupa editia Bibliei sinodale din anul 1914. Departe de noi gandul de a minimaliza importanta si valoarea traducerilor scripturii in limba romana efectuate pana acum deoarece ele au o valoare inestimabila atat din punct de vedere al fondului cat si al formei. Insa asa cum afirma Cristian Badilita – un literat si teolog contemporan aceste traduceri au unele lipsuri in ceea ce priveste fidelitatea fata de textul biblic din punct de vedere al sensului teologic.

Din punct de vedere literar, traducerea Bibliei, realizata de I.P.S.Sa este de o inalta tinuta atat in ce priveste limbajul cat si forma. In ce priveste limbajul acesta este deplin actualizat, el corespunde foarte bine exigentelor omului contemporan. Accesibilitatea acestei traduceri este nota sa esentiala in care rezida de altfel originalitatea sa.

In concluzie putem preciza ca aceasta capodopera a fost tradusa si in limba romana de multe personalitati, unii dintre ei marturisind ca s-au apropiat de ea cu multa admiratie dar si emotii, fiindca intelegerea ei presupune “o profunda cunoastere a spiritualitatii”,⁴⁰ din care a izvorat si care este cea a orientului in cadrul careia sentimentul religios si-a gasit expresia lui in cea mai adevarata cantare si poezie. Dar numai unele sufletele de elita sunt in masura sa se inalte cu cugetul pana la adevarata intelegere a imensei frumuseti ce se afla in cuprinsulacestei carti. Cei care au considerat-o doar o scriere profana, ramanand doar la suprafata de intelegere a lucrurilor, nici nu vor reusi sa descopere taina iubirii, adica marea iubire dintre Dumnezeu si om, dintre creatie si Creatorul ei, cum si Paul Evdokimov ne relateaza: “Pentru antropologia biblica iubirea dintre mire si mireasa isi are originea in iubirea divina si se deschide catre Dumnezeu”⁴¹.

Stelian Gombos

CÂNTAREA CÂNTĂRILOR

CAPITOLUL 1
Iubirea între mire şi mireasă. l. Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
2. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
3. Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!
4. Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon.
5. Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!
6. Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?
7. Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
8. Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!
9. Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
10. Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
11. Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
12. Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
13. Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
14. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
15. Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat.
16. Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii.

CAPITOLUL 2
Mirele laudă frumuseţea miresei.

1. Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
3. Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4. El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
5. Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6. Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
7. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8. Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9. Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10. Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
11. Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12. Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
13. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
14. Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
15. Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
17. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.

CAPITOLUL 3
Mireasa arată iubirea sa către mire.

1. Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat.
2. Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat.
3. Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?”
4. Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.
5. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia!
6. Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirnă şi tămâie, par-c-ar arde miresme iscusit gătite?
7. Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, înconjurată de şaizeci de voinici, viteji falnici din Israel.
8. Toţi sunt înarmaţi, la război deprinşi. Fiecare poartă sabie la şold, pentru orice întâmplare şi frică de noapte.
9. Regele Solomon şi-a făcut tron de nuntă din lemn de cedru din Liban.
10. Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim.
11. Ieşiţi, fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătoririi nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui!

CAPITOLUL 4
Frumuseţea miresei.

l. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cît de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară.
2. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
3. Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.
4. Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji.
5. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini.
6. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.
7. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.
8. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi!
9. Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân.
10. Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.
11. Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.
12. Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.
13. Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme:
14. Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori.
15. În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Libar.
16. Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.

CAPITOLUL 5
Frumuseţea mirelui

1. Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei!
2. De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii.
3. Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cum să le murdăresc eu iar?
4. Iubitul mâna pe fereastră a întins şi inima mi-a tresărit.
5. Iute să-i deschid m-am ridicat, din mână mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe închizătoarea uşii.
6. Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat.
7. Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgul străjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mi l-au luat, cei ce zidul îl păzesc.
8. Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i spuneţi oare lui? Că-s bolnavă de iubire.
9. Ce are iubitul tău mai mult ca alţii, o tu, cea mai frumoasă-ntre femei? Cu cît iubitul tău e mai ales ca alţi iubiţi, ca să ne rogi aşa cu jurământ?
10. Iubitul meu e alb şi rumen, şi între zeci de mii este întâiul.
11. Capul lui, aur curat; părul lui, păr ondulat, negru-nchis, pană de corb.
12. Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi.
13. Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate.
14. Braiele-i sunt drugi de aur cu topaze împodobite; pieptul lui e scut de fildeş cu safire ferecat.
15. Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul.
16. Gura lui e negrăit de dulce şi totul este în el fermecător; iată cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iată cum este al meu mire!

CAPITOLUL 6
Iarăşi se laudă frumuseţea miresei.

l. Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă-ntre femei? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l cutăm şi noi cu tine?
2. Iubitul meu în grădina lui s-a dus, în straturi d-aromate pline, să-şi pască turma acolo şi crini frumoşi s-adune.
3. Eu a iubitului meu sunt şi el este al meu, el printre crini îşi paşte iezii.
4. Frumoasă eşti, iubita mea, frumoasă eşti ca Tirţa şi ca Ierusalimul dragă, dar ca şi oastea în război temută.
5. Întoarce-ţi ochii de la mine, că ei de tot mă scot din fire.
6. Părul tău turme de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce din scăldătoare ies, făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
7. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi, sub vălul tău cel străveziu.
8. Solomon are şaizeci de regine şi optzeci de concubine, iar fecioare socoteala cine le-o mai ţine!
9. Dar ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălţat, iar reginele şi concubinele osanale i-au cântat.
10. Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea străluceşte şi ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă şi ca oastea de război temută?
11. La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeaţa văii, dacă a dat vita de vie şi dacă merii au înflorit.
12. Şi nu ştiu cum s-a petrecut, că a mea inimă m-a dus la oştirea de război a viteazului meu neam.

CAPITOLUL 7
Frumuseţea Sulamitei.

1. Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
2. Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
3. Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
4. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele.
5. Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc.
6. Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul Ii-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie.
7. Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito!
8. Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie.
9. În finic eu m-aş sui – ziceam eu – şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
10. Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
11. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă.
12. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem!
13. Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da dezmierdările mele.
14. Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.

CAPITOLUL 8
Dragostea cea desăvârşită

1. O, de mi-ai fi fost tu fratele meu şi să fi supt la sinul mamei mele, atunci pe uliţă de te-ntâlneam, cu drag, prelung te sărutam şi nimeni nu-ndrăznea osândei să mă dea.
2. Te-aş fi luat şi-n casa mamei te-aş fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus şi eu cu drag ţi-aş fi dat vin bun şi must de rodii.
3. Stânga sa este sub capul meu şi cu dreapta-i mă cuprinde.
4. Fete din Ierusalim, vă jur pe cerboaicele şi gazele din câmp, nu treziţi pe draga mea până nu-i va fi ei voia!
5. Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta.
6. Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer.
7. Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela.
8. Avem o mică surioară, care sâni nu are încă. Ce-am face cu sora noastră, când ea ar fi peţită?
9. Zid de piatră de-ar fi ea, coroană de argint i-am face; iar uşă dac-ar fi, cu lemn de cedru am căptuşi-o.
10. Zid sunt eu acum şi sânii mei sunt turnuri; drept aceea în ochii lui eu am aflat pacea.
11. Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucrătorilor, s-o lucreze şi să-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint.
12. Via mea este la mine acasă; mia de sicli să fie a ta, Solomoane, şi două sute numai pentru cei ce păzesc roadele ei!
13. O, tu, ce în grădini sălăşluieşti, prietenii vor să-ţi asculte glasul; fă-mă să-l aud şi eu cu ei!
14. Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o căprioară fii, fii ca puiul cel de cerb, peste munţii cei îmbălsămaţi!

Pentru Sorin Oprescu Incepe Noul An Scolar

nasa — Fri, 27 Aug 2010 19:22:34 +0000

Discursul integral al Primarului General, Sorin Oprescu, despre refacerea scolilor bucurestene

Ne mai despart mai putin de trei saptamani de inceperea anului scolar.

Nu putem face invatamant performant decat daca avem suportul unei infrastructuri moderne – cladiri noi, reabilitate, dotari corespunzatoare.

Intr-un cuvant, conditii decente pentru copiii nostri.
Am resuscitat programul Reabilitarea Infrastructurii Educationale din Bucuresti – care vizeaza nu mai putin de 102 scoli.
Cand am preluat mandatul programul era practic blocat.
Situatia unitatilor de invatamant era dezastruoasa.
Erau finalizate doar cinci scoli.
Multe dintre ele nu beneficasera de nici o renovare din anii ’60.
Unele nu puteau obtine avize de functionare de la Sanepid si Pompieri iar altele necesitau lucrari urgente de consolidare.
Am trecut imediat la rezolvarea cauzelor blocajului:
-    Am reevaluat proiectele tehnice
-    S-a obtinut autorizatii de constructie
-    S-a realizat conservarea scolilor cu deteriorari grave
-    S-au reajustat indicatorii initiali aprobati in sensul realizarii premiselor pentru asigurarea unei functionalitati complete pentru toate scolile(realizarea functiunilor necesare, procurarea echipamentelor si dotarilor, realizarea bransamentelor si amenajarilor exterioare).
-    S-au facut expertize tehnice, proiecte de consolidare a structurilor de rezistenta, de termoizolare a cladirilor.
-    Mai mult decat atat am imbunatatit conceptul si continutul programului de modernizare scoli, realizand spatii destinate programelor “after school”, laboratoarelor de informatica, de formare profesionala, cu implementarea de noi tehnologii.
As vrea sa subliniez faptul ca incepand din septembrie 2008 ne-am concentrat asupra acestui proiect reusind sa atingem toate obiectivele propuse:
- Am executat proiectele pentru toate scolile.
- Am reusit sa licitam, sa adjudecam si sa incheiem contracte pentru toate scolile – mai putin cele 11, din Pachetul I, (licitat in anul 2006 si reziliat in anul 2008, pentru nerespectarea clauzelor contractuale) si care sunt in prezent in procedura de achizitie.
- Am reabilitat relatia cu BEI, care era extrem de tensionata reusind pe baza rezultatelor noastre sa obtinem prelungirea creditului pana la finalul anului 2011, si avem tot dreptul sa spunem ca acest proiect va ajunge la bun sfarsit in conditii optime.
Daca anul trecut am reusit sa finalizam integral 8 unitati de invatamant, anul acesta suntem pregatiti sa redam sistemului de invatamant 21 de scoli, iar alte 15 unitati sunt finalizate partial. Cand vorbesc despre unitati de invatamant, ma refer la scoli generale, colegii si gradinite.
Astfel, din 29 de unitati de invatament, am finalizat:
- 25 de scoli generale si colegii
- 4 gradinite,   dintre care unele cu program prelungit, cum ar fi gradinita 205, in care sunt inscrisi peste 300 de copii. Deci aproximativ 300 de familii pot fi linistite si se pot bucura ca au, pentru copiii lor, asigurata educatia, confortul si siguranta la standardele cele mai inalte.
Termenul de finalizare a programului pentru scoli si gradinite BEI este la sfarsitul anului 2011 si cuprinde 102 unitati de invatamant, dupa cum urmeaza:
-    64 de scoli generale
-    15 licee
-    19 scoli speciale
-    4 gradinite
Dintre acestea au fost prevazute:
- 10 sali de sport, din care 4 sunt finalizate in perioada 2009-2010
- un bazin de inot pentru Scoala cu profil sportiv nr. 311
– Sali de festivitati
Dotarile scolilor includ mobilier modern si dotari speciale cum ar fi:
-    in laboratoarele de informatica
-    de chimie
-    biologie
-    fizica etc.
-    In cazul scolilor de profil, acestea sunt prevazute cu laboratoare de specialitate (vocationale, cum ar fi) muzica, pictura etc.
Este extrem de necesar si ar trebui sa extindem conceptul de “after school” in care copiii, dupa terminarea orelor de curs, isi pot pregati lectiile pentru a doua zi, sub supraveghere, si unde pot lua masa sau desfasura activitati recreative. Dorim astfel sa venim in sprijinul parintilor si copiilor.
Vrem sa avem cat mai putini copii cu cheia de gat si pe strazi.
Ei au nevoie de educatie, supraveghere si protectie.
Am reusit in ultimul an sa intram in graficul normal de timp.
Astfel, pana pe 15 septembrie 2010 vor functiona 44 de unitati de invatamant, urmand ca, pana la sfarsitul anului 2010 sa fie finalizate lucrarile la inca 6 unitati de invatamant, rezultand un numar de 50 de unitati predate.
Valoarea totala a proiectului “Reabilitarea Infrastructurii scolare din Bucuresti” este de 228,2 milioane euro dintre care 112,2 milioane euro – imprumut acordat de catre Banca Europeana de Investitii si 116 milioane euro din bugetul local.
Pana in prezent au fost investite 85 milioane de euro, din care 63 de milioane – imprumut BEI, si 22 de milioane de euro din bugetul municipiului Bucuresti.
Mi-as fi dorit sa terminam mult mai devreme acest program pentru ca oricum el a fost tergiversat. Insa situatia din teren nu a corespuns de cele mai multe ori cu cea din dosare. Din aceasta cauza am fost nevoiti sa refacem o serie de proiecte si astfel au aparut unele intarzieri.
Ca in cazul oricarui proiect complex aflat in derulare, exista si probleme. Acestea provin din anumite intarzieri, care sunt insa justificate. Mare parte dintre acestea sunt la capitolul “consolidari” iar unele provin din greseli de proiectare. Trebuie mentionat ca toate aceste probleme sunt remediabile si nu pun in pericol proiectul in sine.
Am sa va dau cateva date despre scolile care sunt finalizate si care, la 15 septembrie, isi vor deschide portile din nou, iar copiii nostri vor invata in spatii moderne, conform standardelor europene. Pentru ca e foarte greu sa ne plimbam toti la fiecare scoala, am pregatit un CD cu imagini filmate in scolile din programul BEI. Avem imagini din unitatile de invatamant finalizate si receptionate anul acesta cat si din cele in curs de finalizare.
In toate cele 29 de scoli finalizate lucrarile principale au constat in:
1. expertiza structura;
2. proiectare;
3. lucrari de constructii insemnand: – reconsolidare, modernizare, iar la o parte din scoli au fost construite corpuri noi de cladire sau sali de sport;
4. reabilitare totala a spatiilor din curti destinate sportului si recreerii;
5. dotare cu mobilier scolar, laboratoare de specialitate, instrumente, cabinete medicale si stomatologice.
Scolile finalizate integral sunt:
1. Scoala nr. 31 – sector 2 – 774. 168 euro (BEI + PMB)
2. Scoala nr. 62 Sector 2- 1.463.644 euro (BEI + PMB)
3. Scoala Ambliopi Sector 2 – 991.248 euro (BEI + PMB)
4. Colegiul National “Cantemir Voda” Sector 2- 2.627.562 euro (BEI + PMB)
5. Scoala Generala nr. 23 Sector 2- 985.623 euro (BEI + PMB)
6. Scoala Generala nr. 145 Sector 2- 1.027.743 euro (BEI + PMB)
7. Scoala Speciala Profesionala nr. 3 Sector 2- 721.441 euro (BEI + PMB)
8. Centrul Curativ “Corabia” + Gradinita nr. 276 Sector 2- 892.059 (BEI + PMB)
9. Scoala nr. 66 – sector 2 – 1.028.880 euro (BEI + PMB)

10. Scoala Generala nr. 84 “Nicolae Bălcescu” + Gradinita nr. 155 Sector 3- 1.525.860 euro (BEI + PMB)
11. Scoala Generala nr. 22 “Mexic” Sector 3- 712.248 euro (BEI + PMB)
12. Gradinita nr. 160 Sector 3- 683.726 euro (BEI + PMB)

13. Scoala generala nr. 98 Sector 4- 1.043.598 euro (BEI + PMB)
14. Scoala generala nr. 133 Sector 4 – 1.131.848 euro (BEI + PMB)
15. Scoala Speciala nr. 6 “Sf. Nicolae” Sector 4- 1.219.350 euro (BEI + PMB)
16. Scoala Generala nr. 307 Sector 4- 1.328.454 euro (BEI + PMB)
17. Scoala Generala nr. 119 “Vasile Voiculescu” Sector 4- 1.068.095 euro (BEI + PMB)
18. Scoala Generala nr. 165 Sector 4- 1.312.237 euro (BEI + PMB)
19. Scoala Generala nr. 129 “Elena Farago” Sector 4- 1.203.322 euro (BEI + PMB)

20. Gradinita nr. 205 Sector 5 – 1.382.435 euro (BEI + PMB)
21. Scoala Generala nr. 279 “Sf. Mihail şi Gavril” Sector 6- 1.197.268 (BEI + PMB)
22. Scoala Generala nr. 191 Sector 6- 1.452.171 euro (BEI + PMB)
23. Scoala Generala nr. 202 Sector 6- 1.070.818 euro (BEI + PMB)
24. Scoala Generala nr. 167 Sector 6- 460.007 euro (BEI + PMB)
25. Scoala Generala nr. 174 “Constantin Brâncuşi” Sector 6- 731.199 euro (BEI + PMB)
26. Scoala Generala nr. 198 Sector 6- 1.194.984 euro (BEI + PMB)
27. Scoala Generala nr. 164 Sector 6- 783.011 euro (BEI + PMB)
28. Scoala generala 153 – 1.500.000 euro (BEI + PMB)
29. Scoala generala 193 – 1.605.972 euro (BEI+PMB)

In alte 15 de scoli s-au reabilitat corpurile principale de cladire astfel incat la data de 15 septembrie, copiii sa poata desfasura orele de curs. Unele dintre aceste unitati de invatamant sunt finalizate in proportie de 80%, iar in unele cazuri, mai trebuie terminate salile de sport, curtile sau fatadele.
Aceste unitati de invatamant sunt:
1. Scoala generala nr. 2
2. Scoala Centrala
3. Scoala generala nr. 40
4. Scoala Generala nr. 30
5. Scoala Speciala Profesionala nr. 2
6. Scoala Speciala nr. 1
7. Scoala Speciala nr. 5
8. Scoala Generala nr. 50
9. Scoala Generala nr. 81
10.Scoala Generala nr. 79
11.Scoala Generala nr. 97
12. Scoala Generala nr. 136
13. Grup Scolar Industrial Dimitrie Gusti
14. Scoala Speciala nr. 9
15. Colegiul Tehnic Energetic

Restul pana la 102 scoli sunt in lucru, in diverse stadii de executie, mai putin 11 unitati de invatamant care se afla in licitatie si care fac parte din Pachetul nr. 1 reziliat, judecat si castigat.
Pachetul nr. 1 a fost reziliat din cauza constructorului care, desi castigase licitatia in anul 2007, lasase scolile in paragina si abandonase lucrarile. Un exemplu concludent este Scoala de Muzica.
Pentru cele 11 scoli deschiderea licitatiei va avea loc pe data de 1 octombrie 2010.
Pana la sfarsitul anului 2011, toate scolile incluse in acest proiect vor fi finalizate.
Chiar daca avem in program doar 102 scoli din cele 457 de unitati de invatamant din Bucuresti, ma preocupa ca Primar General situatia tuturor.
De aceea, am avut ieri o intalnire cu Inspectorul General al Inspectoratului scolar Bucuresti pentru a vedea cate scoli nu au autorizatie de functionare si ce putem face ca ele sa functioneze in conditii civilizate.
Unele dintre ele sunt din programul BEI pe care Primaria Municipiului Bucuresti il deruleaza si sunt in plin proces de reabilitare. Altele nu sunt insa in acest program. Studiem posibilitatea de a ajuta si aceste unitati de invatamant de care avem mare nevoie.
Avand in vedere ca, asa cum am mai spus, mai este putin timp pana la inceperea scolii, trebuie sa vorbim si despre situatia cabinetelor medicale scolare, fara de care nici o unitate de invatamant nu poate functiona.
De la 1 iunie 2009, reteaua de medicina scolara din Bucuresti se afla in subordinea Administratiei Spitalelor din cadrul PMB. In prezent, in Capitala functioneaza 410 cabinete de medicina generala (gradinite, scoli, licee), 147 cabinete stomatologice (scoli, licee), 20 de cabinete de medicina generala si 21 de cabinete de stomatologie in institutii de invatamant superior de stat cu un numar de aproximativ 800 de angajati (medici si asistenti medicali).
Activitatea asistentei medicale scolare este preponderent preventiva si antiepidemica cuprinzand:
-    efectuarea de vaccinuri in campaniile nationale de vaccinare;
-    efectuarea de triaje antiepidemice dupa fiecare vacanta;
-    efectuarea de triaje in focare de boli contagioase;
-    efectuarea de triaje in perioade de epidemii;
-    instruirea personalului didactic si administrativ in problemele ce privesc educatia pentru sanatate;
Activitatea curativa permanenta se refera la asigurarea urgentelor medico-chirurgicale.
Pana la preluarea de catre ASSMB, mare parte din cabinete erau insuficient dotate.
In prezent, toate cabinetele medicale scolare dispun de medicamente, materiale sanitare, instrumente pentru cabinetele stomatologice precum si trusa de urgenta, indispensabila unui cabinet scolar.
Vom continua programele de profilaxie si educatie medicala in unitatile de invatamant. Astfel, va continua screeningul pentru afectiuni virale in perioada iernii, vom continua sprijinul acordat cabinetelor medicale si vom demara programe ample in scoli:
1.    Educatie legata de alimentatia corecta in parteneriat cu medici nutritionisti; Acest proiect va fi focalizat pe impiedicarea evolutiei obezitatii in scoala;
2. In parteneriat cu spitalul de stomatologie Dan Theodorescu, vom demara un programul privind profilaxia cariilor si igiena dentara in cabinetele stomatologice scolare;
3.    Curs de urgenta pentru medicii din unitatile de invatamant etc.

Ca in intregul sistem sanitar, si in cazul cabinetelor medicale scolare ne confruntam cu aceeasi problema: lipsa personalului. In prezent, in aceasta structura exista un deficit de 27% din necesarul de cadre medicale. Desi ideal ar fi ca fiecare cabinet medical scolar sa existe un medic si un asistent, in prezent avem numeroase cazuri in care acelasi medic deserveste, din cauza lipsei de personal, mai multe unitati de invatamant.
Speram ca in viitorul apropiat sa se produca o modificare legislativa prin care sa reglam aceasta problema, astfel incat actul medical din reteaua scolara sa se poata desfasura corespunzator.

Este evident ca preocuparea Primariei Generale se desfasoara pe toate fronturile, pentru ca orasul are nevoie de foarte multe:
-    strazi
-    spitale
-    Sali de spectacole
-    Spatii de agrement
-    Siguranta cetateanului
-    Asistenta sociala
-    Transport modern etc.
Azi acum, vorbim despre scoli. Si vom vorbi pana ne vom atinge dezideratele. Ale noastre, si ale parintilor.
In continuare o sa ne preocupam de scoli de toate celelalte.
Pana o sa fim cat mai aproape de ceea ce ne dorim pentru orasul nostru, pentru ca nu este Bucurestiul meu, este Bucurestiul nostru.

Avocatul Dan Chitic Are Grup pe Facebook

nasa — Mon, 23 Aug 2010 19:41:29 +0000

DAN CHITIC vs PUMNUL PREZIDENTIAL are Grup pe Facebook

De asta-seara, avocatul Dan Chitic are deschisa pagina de grup pe Facebook. Adresa este http://www.facebook.com/home.php?#!/group.php?gid=154946617853640&v=info

Information

Category:: Common Interest – Politics
Description:: Aici sunt prietenii si sustinatorii lui Dan Chitic, avocatul palmuit de presedintele Romaniei Traian Basescu sambata spre duminica (22 august in anul de gratie 2010), la iesirea din restaurantul Ciresica, statiunea Neptun.

“I-am spus <>, <>, m-a întrebat preşedintele. Speram, eram convins că afirmaţia mea să fi fost ultima. Am spus << să-ţi fie rusine pentru ce ai făcut cu ţara asta>>, i-am spus.

Hermeneia Site de Literatura & Arte

nasul — Mon, 23 Aug 2010 13:59:31 +0000

Si, pentru ca ne-am saturat de politica si calcule de criza, pentru ca avem nevoie de arta, Hermeneia ne propune un spatiu cultural cu precadere romanesc, dar cu participare internationala, in care spiritul nostru poate sa zboare in voie si sa planeze calitativ asupra noilor creatii literare ale momentului. Fireste ca si voi va puteti inscrie pe acest site literar unde puteti posta literatura, in diversele categorii ale site-ului.

Haideti pe Hermenia, la Poezie, Experiment, Proză, Revistă literară, Teatru, Lingua, Artă, Cogito, Lansare de Carte, Info

Bon Voyage, ecrivains!

Acesta Este Rolando Mendoza Ex-Politistul Care a Luat Ostatici in Manila (pic & video)

nasul — Mon, 23 Aug 2010 12:19:29 +0000

Acesta este Rolando Mendoza, politist exclus din politie pentru trafic de droguri, care a luat ostatici astazi (luni dimineata) 25 de turişti din Hong Kong, printre care copii, care se aflau într-un autocar, la Manila, Filipine.

Update (15:30h): Rolando Mendoza a fost lichidat si ostaticii sunt eliberati.

Rolando Mendoza, fostul ofiter de politie

“Fostul poliţist şi-a scris cererile pe o placă pe care o ţine în dreptul parbirzului” a declarat un oficial din fortele de ordine, Rodolfo Magtibay, citat de CNN.”

Book Of Love – Peter Gabriel

nasa — Sat, 21 Aug 2010 12:53:23 +0000

O urare de Fericire si Casa de Piatra, Mirilor si Mireselor, tuturor celor care va veti casatori in curand!

Book Of Love (versuri) – Peter Gabriel

The book of love is long and boring
No one can lift the damn thing
It’s full of charts and facts and figures and instructions for dancing
But I
I love it when you read to me
And you
You can read me anything
The book of love has music in it
In fact that’s where music comes from
Some of it is just transcendental
Some of it is just really dumb
But I
I love it when you sing to me
And you
You can sing me anything
The book of love is long and boring
And written very long ago
It’s full of flowers and heart-shaped boxes
And things we’re all too young to know
But I
I love it when you give me things
And you
You ought to give me wedding rings
And I
I love it when you give me things
And you
You ought to give me wedding rings
And I
I love it when you give me things
And you
You ought to give me wedding rings
You ought to give me wedding rings