Madalina Manole s-a sinucis ieri, 15 iulie, in ziua in care a implinit 43 de ani, prin otravire cu Furadan.

Madalina Manole cu fiul ei in brate

Traditia  “Arata-ti fundul lui Amtrak” are din ce in ce mai multe posterioare la activ. Vizitatorii lagunei Niguel, din Sudul Californiei,  iau parte cu mare dezinhibitie la sedintele de expunere a feselor calatorilor trenurilor Amtak care trec prin statiune si povestesc cu mare aplomb marea lor aventura oricui vrea sa auda ce presupune obiceiul  Moon Amtrak. In fiecare a doua sambata a lunii iulie traditia ii insira pe toti si, la aparitia trenului, acestia isi dau pantalonii (si chilotii) jos si isi arata celulita dorsala. Anual, mai mult de 10 000 de turisti merg spre Laguna Niguel pentru acest lucru.

Sa incercam si noi, romanii, sa aratam popoul SNCFR-ului? Sau sa mergem direct la Guvern si sa le aratam ce avem noi de pus la bataie?

 

Eclipsa Totala de Soare de ieri, 11 iulie 2010, a traversat Pacificul de Sud aproximativ 11.000 de kilometri. Eclipsa a putut fi vazuta si, partial, din Tahiti. Timp de cinci minute si 20 de secunde Luna a acoperit Soarele deasupra Pacificului, la 21.33 ora României. Locuitorii din Insula Pastelui si, partial, cei din Chile si Argentina au putut observa si ei eclipsa.

Urmatoarea eclipsa solara totala va avea loc pe 13 noiembrie 2012 si va fi observata din Estul Asiei, Australia, Pacific, America, dar si din Europa.

Multi microbisti i-au pus gand rau Oracolului Paul, Caracatita Paranormala, si, mai ales, agentii de pariuri din lumea intreaga. Pana una-alta, Oracolul Paulica ii da sanse Olandei la finala Cupei Mondiale la Fotbal 2010.

Daca doriti sa o intrebati personal ce echipa va fi campioana la fotbal, adresa ei exacta este “Oberhausen’s Sea life Aquarium”, Germania.

Si gluma mondiala a zilei:

Am avut serioase indoieli in ceea ce priveste toxicitatea cu mare grad de periculozitate a plantei ornamentale Dumb Cane sau Trestie de Zahar Salbatica, in conditiile in care sunt iubitoare a naturii si am casa plina de verdeata. Printre celelalte, am, inclusiv, aceasta planta decorativa la care tin foarte tare si pe care o ingrijesc la fel ca si pe celelalte. O ud, o sap, ii ingras solul, ii vorbesc si ii cant. In ultimul timp, foarte multi romani cauta date despre cat de otravitoare este Dumbcane si m-am simtit datoare sa fac o completare la primul articol si sa fac cercetari serioase, pentru a nu contribui la fobia de pe internet care capata proportii din ce in ce mai mari. Am spicuit pentru voi cate ceva. Sper sa va fie de folos si sa va opreasca in a inlatura natura din casele voastre. Tot ce va pot spune este ca Dumbcane nu este singura planta toxica din apartamentele si casele voastre si, cu toate astea, viata voastra nu a fost pusa in pericol pana acum. Dimpotriva, plantele purifica si oxigeneaza aerul pe care il respiram in orasele atat de poluate.

Informatii despre toxicitatea plantei Dumbcane – Dieffenbachia

Denumire comuna:  Dumbcane, Trestie de Zahar salbatica, Giant Dumbcane sau Trestie de Zahar Salbatica Gigantica, Spotted Dumbcane sau Trestie de Zahar Patata, Leopard Lily sau Crin Leopard, etc..

Denumire botanica: Dieffenbachia sp.

Partile otravitoare: toate

Componena otravitoare: Oxalat de Calciu

Dupa forma si coloritul frunzei, recunoastem deseori populara planta decorativa Dieffenbachia  in foarte multe case. Imediat ce mesteci Dumbcane apar inflamatii dureroase ale limbii, gurii si gatului, fapt care poate impiedica vorbirea pe o perioada de cateva zile. Evitati contactul ochiului cu seva plantei care poate cauza durere intensa si inflamatie si chiar orbirea pentru o perioada de timp.

Dincolo de aspectul decorativ, Trestia Salbatica (Dumbcane) este folositoare la purificarea aerului din locuinte.

Se gasesc aproximativ 30 de specii de Dieffenbachia. Printre cele mai cunoscute:

 Dieffenbachia amoena, Dieffenbachia bausei, Dieffenbachia maculata,  Dieffenbachia seguine

Dieffenbachia maculata 

Giant dumbcane (Dieffenbachia amoena) este otravitoare

Trestia de Zahar Salbatica Giganta sau Giant Dumbcane (Dieffenbachia amoena) este o planta ornamentala de apartament. Cercetarile experimentale pe rozatoare au relevat toxicitatea frunzei si a tesutului tulpinii. Moartea a survenit dupa administrarea a 3.0 g de extract de planta in 10.0 mL lichid pe 100 g masa corporala (Der Marderosian et al. 1976).

Giant Dumbcane

Referinte:

Der Marderosian, A. H., Giller, F. B., Roia, F. C. 1976. Phytochemical and toxicological screening of household ornamental plants potentially toxic to humans. 1. J. Toxicol. Environ. Health, 1: 939-953.

Nomenclator:

Denumire stiintifica: Dieffenbachia amoena Gentil

Denumire populara: giant dumbcane

Din Familia (stiintific): Araceae

Din Familia (popular): arum

Referinte:

Agriculture Quebec. 1975. Noms des maladies des plantes du Canada/ Names of plant diseases in Canada. , Quebec City, Que., Canada. 288 pp.

Alex, J. F., Cayouette, R., Mulligan, G. A. 1980. Common and botanical names of weeds in Canada/Noms populaire et scientifiques des plantes nuisibles du Canada. Revised. Agric. Can. Publ., Ottawa, Ont., Canada. 132 pp.

Bailey, L. H., Bailey, E. Z. 1976. Hortus third. Revised. MacMillan, New York, N.Y., USA. 1290 pp.

Scoggan, H. J. 1978, 1979. The flora of Canada. Nat. Mus. Nat. Sci. (Ottawa) Publ. Bot. 7(1)-7(4). 1711 pp.

Van Wijk, H. L. 1911. A dictionary of plant names. Martinus Nijhoff, The Hague, The Netherlands. 1444 pp.

Victorin, M. 1964. Flore Laurentienne. 2nd ed. Univ. Montreal, Montreal, Que., Canada. 952 pp.

References:

Bailey, L. H., Bailey, E. Z. 1976. Hortus third. Revised. MacMillan, New York, N.Y., USA. 1290 pp.

Boivin, B. 1966, 1967. Énumération des plantes du Canada. Provencheria 6. Nat. Can. (Que.) 93: 253-274; 371-437; 583-646; 989-1063. 94: 131-157; 471-528; 625-655.

Datele de mai sus sunt culese de pe blankees.com,

prin amabilitatea lui Derek B. Munro
Biological Resources Program
Eastern Cereal and Oilseed Research Centre

Lacurile din jurul Capitalei si raul Dambovita sunt teritoriul lor. Acolo isi fac meseria. in ape tulburi si mizere, pe fundul carora zac, de cine stie cand, televizoare vechi, aruncate ca la groapa de gunoi, caroserii de masini abandonate si chiar cadavre care au ajuns hrana pentru pesti. Aproape ca nu trece o zi fara ca ei, scafandrii de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta “Dealul Spirii”, sa nu coboare macar o data in aceasta lume intunecata a adancurilor.

Pentru scafandrii-pompieri din Detasamentul Special de Salvatori codul “om in apa” este echivalentul startului intr-o cursa nebuneasca contra cronometru in care secundele, ce atunci capata o alta dimensiune, se scurg mai repede ca oricand. Militarii stiu foarte bine ca in timp ce ei isi arunca in mare viteza in masinile de serviciu echipamentele de scufundare, grele de 35 de kilograme, un om aflat in mare pericol se agata cu disperare de fiecare clipa de viata. “Cand plecam la caz nu stim daca vorbim de un inecat sau de o persoana aflata in apa, care mai poate fi salvata. De aceea nu ne permitem sa pierdem nici un minut, nici o secunda. Abia acolo, pe lac sau pe Dambovita, aflam despre ce este vorba si stabilim cum trebuie sa intervenim”, spune sg. Mitica Dumitru.

“Am scos bucati de cadavre”

Cand e vorba de cautarea unui inecat, scafandrul coboara chiar pe fundul lacului, un altul il urmareste atent dupa bulele de aer pe care le scoate prin tuburile de oxigen, iar alti doi militari echipati asteapta in barci. Cei opt pompieri – scafandri de Dambovita – au uitat de cate ori s-au afundat in malul de pe fundul lacurilor, de cate ori s-au lovit si s-au taiat in fiarele epavelor de masini sau frigidere dintre care au scos, uneori chiar si in bucati, cadavre mancate de pesti. “Ne-am obisnuit. Nu o data am ramas in mana cu o bucata din trupul celui care s-a inecat. Nu prea vezi, pentru ca acolo jos totul e tulbure”, spune maistrul Cristian Iordache.

Nu ne mira performantele lui Octopus Paul. Se stie ca aceste vietuitoare marina are o inteligenta demna de invidiat. “Caracatitele intrunesc o combinatie minunata de inteligenta, abilitate de manevrare, curiozitate si putere. Comportamentul lor denota adesea constienta si chiar un anumit simt al umorului” sustine cercetatoarea Jenifer Mather (Universitatea Lethbridge).

In cele ce urmeaza vom prezenta pe scurt cateva din testele facute asupra actiunii microundelor folosite in aparatele electrocasnice (cuptoare cu microunde). Dintre aceste experimente unele sunt destul de simple si pot fi facute de oricine.

Articol adaptat dupa “The Idaho Observer”, Octombrie 2004 si preluat de AIM de la Kambox.net

sursa: Active Information Media

Data aparitiei: 09.08.2006

Exista extraterestri, dar secretul este bine pastrat

Interviu cu Dumitru Dorin Prunariu, singurul astronaut roman

Astronautii cred ca exista nave extraterestre care monitorizeaza Pamantul, dar se feresc sa vorbeasca deschis despre aceste subiecte. Birocratii si militarii mentin secrete rapoartele despre OZN-uri pentru ca nu pot explica si controla fenomenul.

Raportul privind un incident OZN la Aeroportul Kogalniceanu a fost ingropat, ne dezvaluie Dumitru Dorin Prunariu, primul romån care a zburat vreodata in spatiul cosmic. Prunariu este de profesie inginer aeronautic si conduce Oficiul Romån pentru Stiinta si Tehnologie. Face parte din echipa internationala de cercetatori care va propune Consiliului de Securitate al ONU planul de interventie in caz de impact cu un asteroid, care ar putea declansa catastrofe la nivel planetar. Comisia se reuneste, chiar in aceasta saptamåna, in Costa Rica, zona in care se presupune ca ar putea lovi Pamåntul, in 2029, asteroidul Apophis.

 

- Cine se ocupa de interceptarea OZN-urilor?

- La nivel stiintific, este acceptata ideea ca nu suntem singuri. Sa recunoastem insa ca suntem intr-o faza tehnologica prea putin dezvoltata pentru a putea patrunde adanc in Univers. Exista o organizatie internationala civila, numita SETI, practic o retea de telescoape care supravegheaza cerul. Se cauta viata inteligenta aflata la mare departare: mii de ani-lumina de Pamant. Practic, se urmareste orice semnal care ar putea sa aiba o anumita logica si care ar putea fi emis de fiinte inteligente. In unele tari au existat si probabil ca mai exista inca institutii care se ocupa efectiv cu identificarea OZN-urilor, care sunt deja obiecte palpabile, ajunse in imediata apropiere a Pamantului si care pot fi vizualizate. In timpul Razboiului Rece, orice descoperire in acest sens era tinuta la secret, pentru ca putea fi vorba despre o tehnologie mai avansata decat cele pe care le folosim noi, tehnologie care putea fi utilizata apoi impotriva adversarului. Chiar si in prezent, unele rapoarte, clasificate pentru 40-50 de ani, sunt tinute la secret. Probabil ca abia generatia urmatoare le va cunoaste. Intre timp, au mai iesit la suprafata diferite informatii, care au fost rapid decredibilizate de cei interesati. Este relativ usor sa distrugi increderea publicului in astfel de informatii. Desi nu am vazut OZN-uri, eu sunt convins ca acestea exista.

- Cum se deplaseaza acestea la distante atat de mari?

- Inca de pe vremea lui Einstein se vorbeste despre interactiunea campului gravitational cu cel magnetic. Prin anii ’50, un om de stiinta german a reusit sa definitiveze aceasta teorie, iar acum cativa ani s-a reusit sa se demonstreze experimental ca un camp electromagnetic extrem de puternic poate sa modifice campul gravitational. Astfel, daca ajungem la o tehnologie care sa produca camp electromagnetic puternic, putem modifica local campul gravitational si putem calatori in Univers cu viteze mari, pe distante extrem de mari, fara a simti acceleratia. Cu tehnologia din prezent, am avea nevoie de generatii intregi pentru a calatori in afara sistemului nostru solar. Cu noua tehnologie… Putem banui ca OZN-urile care vin pe Pamant stapanesc de mult aceste legi ale fizicii, pe care noi abia le descoperim, si ca le utilizeaza. Sa nu uitam ca marile descoperiri, in mai toate domeniile, au fost facute in ultimele sute de ani. Daca ne gandim ca o civilizatie ar putea fi cu doar 5.000 de ani inaintea noastra, ceea ce inseamna o clipa, la scara istoriei, din punct de vedere tehnologic s-ar plasa la un nivel inimaginabil pentru om, in prezent.

- Se fac pregatiri pentru intalnirea cu o civilizatie extraterestra?

- In mod evident nu. Fenomenul se considera suficient de rar si de aleatoriu pentru a nu necesita o pregatire pentru intalniri de gradul 3. Nu exista planuri pentru asa ceva, nu exista o conceptie unitara la nivel mondial. Daca va fi cazul, se va aduna un grup de specialisti, in special din armata.

- Armata functioneaza dupa o logica a confruntarii. Nu este riscant sa o lasi sa atace o civilizatie mult superioara tehnologic?

- Orice intruziune in spatiul aerian sau terestru al unui stat, de catre un vehicul necunoscut, constituie o amenintare la siguranta nationala, iar de acest lucru raspunde armata. Mijloacele de detectare ale armatelor puternice sunt suficient de sofisticate sa determine despre ce este vorba si daca este nevoie de o interventie ofensiva. In orice caz, daca extraterestrii ar fi avut vreo intentie ofensiva, am fi “simtit-o” pana acum.

Omul ar putea fi o incrucisare intre maimute si extraterestri

- Care este implicarea lor in viata pe Pamant? Care ar putea fi intentiile acestora?

- Exista teorii conform carora noi am fi cobai pe propria noastra planeta si ca aparitia vietii pe Terra nu s-a realizat conform teriei evolutioniste a lui Darwin, ci a fost nevoie de un “sambure”, de o interventie din exterior, care sa transforme maimutele in fiinte inteligente, cu aspectul nostru. Interventia ar fi venit din alta parte. Se pune problema ca viata ar fi putut ajunge pe Pamant ca structura ADN, vectorizata de o cometa. Insa teoria merge si mai departe si vorbeste despre aducerea aici a unor fiinte care, incrucisate cu cele de pe Pamant, sa fi dat nastere la populatia umana. Sa nu uitam, ca in toate descrierile, fiintele care ar cobori din OZN-uri sunt exact partea care ar continua transferul de la maimuta la om.
- Ne puteti relata vreo experienta legata de acest fenomen?

- Va pot relata o intamplare a unui coleg rus, care in timpul unei expeditii a vazut doua OZN-uri care au zburat paralel cu nava, apoi au disparut. La intoarcere, a relatat sefilor, dar acestia au avut o reactie negativa, spunandu-i ca el a fost trimis in cosmos pentru misiuni stiintifice, bine determinate de la sol. Practic, a fost convins sa nu mai povesteasca nimanui acest incident. Daca vrei sa mai zbori, ocupa-te de zboruri, nu de interviuri, i s-a spus. Omul neaga, de fiecare data cand este intrebat de reporteri, intalnirea cu acele obiecte.

OZN-uri detectate oficial in Romånia

- Pot fi detectate OZN-urile de radar?

-Unele da. Am avut si in Romania un caz, in cadrul aviatiei militare, inainte de ’89, cand ofiterul de serviciu de la baza de la Kogalniceanu a relatat ca pe cer este o formatie de 9 obiecte zburatoare, care se deplaseaza cu o viteza foarte mare. Comandantii puteau ordona celula de alarma, adica ridicarea avioanelor de lupta si urmarirea lor, dar nu au cerut decat observarea lor de la sol. Masuratorile radar au aratat ca viteza lor era de aproximativ 6000 de km/h, ca erau obiecte fizice, luminoase si care au disparut undeva pe Marea Neagra, spre Rusia. La 6000 de km/h nu putea fi un avion, nici o racheta care se dezintegra, pentru ca viteza nu ar fi fost constanta. S-a facut un raport, nu i s-a gasit o explicatie si problema a fost abandonata. Este o atitudine, as zice… normala, in orice institutie de tip birocratic, asa cum e armata. Astfel se explica, intr-o oarecare masura, de ce raman secrete astfel de intalniri: daca tot nu poti interveni, daca nu ai mijloace comparabile cu ale urmaritului, mai bine pretinzi ca este o eroare, ca fenomenul pe care nu il intelegi nu exista.

- Ce combustibil folosesc?

- E greu de spus, dar cu siguranta sunt multe fenomene fizice pe care noi inca nu le cunoastem. Este posibil ca batalia pentru resurse, care pe Pamant este in plina desfasurare, in cazul civilizatiilor mai inteligente sa fie deja depasita. Probabil ca Pamantul, permanent monitorizat din afara, este observat de civilizatii mai inteligente, dar acestea o fac discret, fiindca nu vor sa interfereze cu viata de aici.

Batalia pentru cucerirea Lunii

- De ce nu se realizeaza un zbor international pe Luna?

- Exista o abordare dintr-o perspectiva noua, economica, a Lunii. Japonezii au demarat deja un pprogramde studiere aprofundata a astrului, chinezii au anuntat ca in aproximativ 15 ani vor pune un om pe Luna, iar indienii au anuntat ca pregatesc misiuni lunare. Concurenta economica este foarte inversunata. Este vorba, practic, de un nou razboi, unul economic. Iar Luna incepe sa fie vazuta ca un potential economic suficient de mare pentru tara care incepe sa o exploateze. Concurenta este prea mare pentru a se uni fortele. Impreuna nu se fac decat misiuni pur stiintifice.

Filmele artistice sunt fictiune

- Au trecut peste 60 de milioane de ani de la ultimul impact cu un asteroid mare. Ce s-ar intampla daca s-ar repeta istoria?

- Sunt aproximativ 65 de milioane de ani de cand, in urma impactului cu un asteroid mare, ale carui urme se pot vedea in Mexic, au disparut dinozaurii si s-a lasat loc dezvoltarii mamiferelor. Daca ar avea loc un impact cu un asteroid asemanator, s-ar periclita existenta omului pe Pamant, pentru ca ar crea modificari majore la nivelul scoartei terestre, sa nu mai vorbim de cutremure, tsunami, vulcani reactivati.

- Putem preveni un astfel de incident?

- Deocamdata nu avem capacitatea de a preveni, in schimb, avem capacitatea de a prevedea un eventual impact. Diferenta dintre impactul cu un asteroid, fata de orice alt dezastru natural, este ca acesta poate fi prevazut cu ani inainte. In momentul de fata, NASA are sarcina de a cataloga cel putin 90% din toti asteroizii cu potential de a ciocni Pamantul si care au diametrul mai mare de 40 de metri, pana in 2020. Pericolul a existat permanent. Numai ca acum incepem sa il constientizam.

- In momentul de fata, este determinat si se afla deja in atentia opiniei publice asteroidul Apophis, care in 2029 va trece la o altitudine de aproximativ 40.000 de km deasupra Pamantului. La 36.000 de km sunt satelitii geostationari, ceea ce a dat nastere speculatiilor conform carora NASA nu ar fi luat in calcul o eventuala ciocnire a asteroidului cu acestia, care i-ar schimba orbita si ar putea produce un eventual impact cu Pamantul. Ipoteza este numai teoretica, iar NASA a asigurat ca Apophis nu va ajunge la nivelul satelitilor geostationari, a caror ciocnire accidentala l-ar putea, teoretic, indrepta spre Pamant. Traiectoria asteroidului Apophis, in cel mai rau caz, ar putea intersecta Pamantul undeva in zona Siberiei, va taia Oceanul Pacific, iar posibilitatea maxima de impact va fi in zona Pacific-America Centrala. Ar putea deci lovi tot acolo unde a lovit asteroidul care a dus la disparitia dinozaurilor. Apophis are un diametru de aproximativ 320 de m. In caz de impact in Pacific, va provoca un puternic tsunami care ar putea matura California, iar daca va cadea pe continent, pierderile pot fi chiar mai mari.

 

Această plantă este foarte comună în casele noastre, gradini, parcuri si birouri (popular ca planta de interior si exterior). Planta  Dumb Cane ( trestie de zahăr salbatica) este acum dovedita a fi periculoasa si, ca atare, vă rugăm să aveti grijă. Ştim că frunza acestei plante provoacă mâncărimi în cazul în care seva (laptele) atinge pielea. Dar este cu mult mai periculoasa !

Vă rugăm să citiţi mai jos. Mesajul este adevărat.

“Unul din prietenii mei aproape ca si-a pierdut fiica, care a pus o bucata de frunza din aceasta planta in gura si limba ei s-a umflat până la punctul de sufocare. Aceasta este una din plante, dar mai sunt si altele, cu aceleaşi caracteristici ale coloritului. Acestea sunt, de asemenea, otrăvitoare şi noi ar trebui să scapam de ele. Vă rugăm să fiţi atenţi pentru copiii voştri. Mai ales cand ii lasam singuri acasa ar trebui să le oferim un mediu sigur, unde se pot juca.”

Nume: Dumb Cane ( trestie de zahăr salbatica)  

Această plantă pe care o avem în casele noastre şi birouri este extrem de periculoasă!
Această plantă este originară din Rwanda si se afla imprastiata prin lumea intreaga, în birouri şi în multe case. Contine o otrava mortala, mai ales pentru copii. Poate ucide un copil în mai puţin de un minut şi un adult in 15 minute. Ar trebui să fie dezrădăcinata din grădini şi scoasa din birouri. După ce o atingi, niciodată nu trebuie să atingi ochii; planta poate provoca orbire parţială sau permanentă. Vă rugăm să alertati prietenii.

Intre noi, nasii, fie vorba, wikipedia nu mi-a confirmat periculozitatea acestei plante, numita si Dieffenbachia!

articolul in engleza:

With common names like Mother-in-Law’s Tongue and Dumbcane, you can be sure that this plant has an interesting story associated with it.  A popular houseplant for over 150 years, the Dumbcane is native to South America where it is commonly found growing in tropical jungles, especially in Brazil.  As members of the Arum family of plants (Araceae), all 30 members of the genus Diffenbachia, including the Dumbcane, count as close relatives such well-known plants as Philodendron, Pothos, Calla, Anthurium, Spathiphyllum, and Skunk Cabbage.  The relationship between Dumbcane and Skunk Cabbage becomes very obvious when either plant is bruised.  They both emit a skunk-like odor.

The Dumbcane, like all Arums, has an interesting blossom that consists of many small, inconspicuous flowers densely packed on a stalk called a “spadix”.  The spadix is surrounded by a showy “spathe”, which is a modified leaf or bract.  Dumbcane can get quite tall.  Their rarely branching stems look like canes and can reach heights of over 10 feet.  As they increase in size it is quite natural for their large green, white, and yellow-blotched leaves to be lost from the lower portions of the plant, leaving just exposed canes.

Undoubtedly the most intriguing characteristic of the Dumbcane relates to its common names.  It has been known for over a century that the plant contains crystals of calcium oxalate, and if any part of it is eaten a sudden burning irritation and paralysis of the mouth, tongue, and lips will result.  This usually prevents a person from talking for a while, which has led to the amusing common names.  The ingestion of this plant, however, can have some serious consequences such as vomiting, diarrhea, and intense salivation.  Death has been reported to occur when tissues at the back of the tongue and throat swell and block air passage.

In 1963 it was discovered that specialized cells called idioblasts within the Dumbcane could “shoot” double-pointed, sharp, needle-like crystals of calcium oxalate much like darts from a microscopic blowgun.  These crystals, called raphides, are forcibly ejected from the idioblasts after the tips of these cells are broken off as a result of tissue damage such as from chewing.  These crystals readily penetrate the soft tissues all along the digestive tract of an animal.  With the aid of an electron microscope, the presence of barbs along the length of the raphides has been demonstrated.  They probably prevent the raphides from being readily dislodged from the soft animal tissues once penetration has occurred.  The only effective way to rid the mouth of the crystals other than letting nature take its course is to rinse the mouth with vinegar to dissolve the imbedded crystals.  The rinse should not be swallowed.  The raphides also have 2 grooves running down their sides, making it possible for a proteolytic enzyme in Dumbcane to penetrate the mouth and throat tissues.  The enzyme is very similar to those found in scorpion and snake venoms, and accounts at least in part for the localized paralysis suffered by animals ingesting this plant.

As bad as all this sounds, it is fortunate that the raphides remain largely undissolved during their passage through the digestive tract.  If these crystals of calcium oxalate were to dissolve internally, the resulting oxalic acid would create an imbalance of blood minerals and a plugging of kidney tubules with often fatal results.

The adaptive value of the idioblasts and their raphides to the Dumbcane is twofold.  The plant “disposes” of potentially toxic excess oxalic acid that accumulates in the plant’s tissues by forming insoluble calcium oxalate crystals (raphides).  These crystals protect the plant from herbivores (plant eating animals).  No animal will have a second helping of Dumbcane.

Through hybridization and natural mutation, many fancy-leaved Dumbcanes have been developed and released into the nursery trade.  As a result, there are a number of cultivated varieties with all sorts of leaf color patterns.  One of the more famous is ‘Rudolph Roehrs’, developed in New Jersey from a striking chartreuse, ivory, and green-leaved mutant in 1937.

citeste si articolul urmator