Din nefericire, gestul romantic, trist si disperat al Madalinei devine o telenovela romaneasca de prost gust, care incepe sa faca rau artistei. Cand ma gandeam ca lucrurile se linistesc si melodiile Fetei cu parul de Foc vor lua locul certurilor pe bani si avere, iata ca astazi, parintii Madalinei anunta ca il vor da in judecata pe Petru Mircea, sotul decedatei, ca vinovat moral pentru sinuciderea fiicei lor si mai vor si tutela copilului si toate astea apar in ziare si pe televiziuni, ingropand definitiv memoria unui gest “de rezistenta”.

In loc sa cante Madalina, urla presa

Multi dintre voi ar zice ca este dreptul lor sau “stiu ei ce fac”. Ce nu inteleg este de ce anume parintii Magdalenei Mircea Manole, Madalina noastra, fac public tot acest razboi mercantil, plin de reprosuri si frustari. Este, deja prea mult, chiar si pentru vanzarea unui album, refuzat, pana acum, de toate casele de discuri din tara.

Moartea vinde albume

QED! Moartea vinde. Cand, in schimb, inmormantarea se prelungeste, faptele iau o alta turnura, complet nebenefica pentru toata lumea si, mai ales, pentru cel care nu mai poate face nimic in sprijinul nimanui, pentru Madalina Manole, pentru memoria ei. De ce noi, romanii, avem tendinta sa ingropam in noroi chiar si stelele si luna? Asa suntem noi si gata…

Ce ar zice Madalina Manole de dincolo de moarte

Ma gandesc cam ce ar zice Madalina acum, daca ar putea vedea ce a nascut gestul ei sinucigas: oameni acuzati pentru trafic de substante interzise, parinti care umbla dupa avere, sot care trebuie sa se lupte pentru tutela propriului copil,  schelete care se prabusesc din dulapurile tuturor celor care au cunoscut-o mai mult sau mai putin si… fanii! singurii adevarati in povestea asta, singurii care au, cu adevarat ceva de pierdut!

Dar fiul Madalinei Manole? El ce va spune cand va afla ce s-a intamplat cand el abia intrase in viata? El ce are de pierdut?

Se mai poate spune acum “Fata draga, nu fi trista”?!

Priveghi la sicriul Madalinei Manole, la Sala Radio, pe 15 iulie (foto nasii.ro)

Sa-i uram sa inoate cat mai vartos in acest ocean, blogosfera!:)