Targul de Traditii si Obiceiuri Topoloveni, Bucuresti 2010 s-a incheiat astazi in Parcul National, dupa ce a oferit bucurestenilor si turistilor viziunea unei regiuni romanesti peste care Cornul Abundentei s-a prabusit cu toate bunatatile traditionale. De la branza de capra cu chimen, palnica de pruna in cetina de brad, pana la vitel la protap si dansuri populare specifice, topolovenii s-au manifestat ca adevarati pastratori de datini, obiceiuri si mestesug.  Gaseai si gogosi si friptane, si afumaturi de casa si ceaune cu pirostrei.

Nu va zic la ce preturi ca sa nu dati vina pe marirea TVA-ului. In niciun caz preturi de criza. Daca nu ar fi fost zdrahonul brunetel care facea reclama la produse printre musterii, indemnandu-i la cate o bucatica de cate ceva, for free, nu stiu cati s-ar fi apropiat sa cumpere. Una peste alta, a fost si s-a dus si Targul Topoloveni de la Bucuresti!

foto: nasii.ro

1. Japonezii consuma foarte putine grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.

2. Mexicanii consuma multe grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii..

3. Chinezii beau foarte putin vin rosu si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.

4. Italienii beau mult vin rosu si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.

5. Nemtii beau foarte multa bere, consuma foarte multi carnati si grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.

CONCLUZIA: Mancati si beti tot ce vreti. Se pare ca faptul ca sunteti romani e ceea ce va omoara . . .

CU DRAG,

NASA

Ne-aţi  trădat, bai emigranţilor! Ba v-am salvat, bai nefericiţilor! 

Aşadar,  ne-aţi trădat, bai emigranţilor !
Aţi plecat din România în căutarea libertăţii, a unui trai decent şi a  fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-aţi lăsat fără inteligenţa şi fără priceperea  voastră, fără forţa care s-ar fi putut aduna AICI şi nu ACOLO pentru  construirea unei lumi mai bune.

V-aţi construit case, v-aţi găsit slujbe, v-aţi aciuiat la sânul generos al unor societăţi care  v-au dat o pâine şi  v-au ridicat.Iar noi am rămas singuri cu comunismul românesc, singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partiduleţe şi politicieni care nu urmăresc decât interese strict legate de  maţul lor personal. Am rămas singuri cu proştii ăştia de colegi de muncă fără altă preocupare decât de a se mânca la nesfârşit între ei, într-o societate  care ar fi trebuit să renască, nu să moară progresiv, după Decembrie 1989, adică exact acum 20 de ani. Am rămas în blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumătate ar trebui darâmate şi reconstruite din cauza afecţiunilor cauzate de cutremure, gândaci, ploşniţe, igrasie, manele,  îmbătrânire naturală…
 
Am rămas marginali într-o lume marginală.
 
Ne-aţi trădat, emigranţilor, dar asta n-ar fi nimic încă, dacă nu v-aţi fi trădat şi pe voi înşivă!
 
V-aţi lăsat în urmă părinţi, copii, fraţi, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-aţi iubit, locuri dragi, gusturi şi mirosuri, imagini şi sunete. Aţi lăsat în urmă morminte care au început să intre în paragină sau au fost vandalizate. V-aţi lăsat zecile, sutele, miile de cărţi care v-au  format dar nu au mai avut loc în geamantanele voastre mici de fugari. V-aţi găsit scuze şi consolări pentru toate acestea.
 
Ne-aţi trădat şi continuaţi zilnic să ne trădaţi dându-ne sfaturi sau  îndemnându-ne de la distanţa şi confortul mediului în care trăiţi, criticindu-ne des si chiar bucurându-vă parcă de necazurile noastre, care nu  vin decât să justifice o dată în plus faptul că, din punctul vostru egoist de vedere, a-ti luat cea mai buna  decizi e când aţi decis să plecaţi.

Iar recent ne-aţi decis si preşedintele prin votul vostru, punănd cireaşa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe coliva…

*
 
 Ba v-am salvat, bai nefericiţilor!
 Ne-am construit case fără să fie nevoie să furăm, muncind onest, ne-am găsit slujbe fără să fie nevoie să ne prostituăm, ne-am integrat în societăţi care i-au apreciat pe cei mai buni dintre noi şi ne-au făcut loc în primele linii, urmându-ne, nu dându-ne în cap, aşa cum eram obişnuiţi ori de căte ori  încercam să facem ceva bun in România.
 
Aţi rămas cu politicienii pe care-i meritaţi, pentru că ei s-au ridicat dintre voi şi cu sprijinul vostru, nu sunt extratereştri. Colegii voştri de munca sinteti voi insiva.
Blocurile în care locuiţi, paraziţii, marginalitatea, vă aparţin. Le aveţi cum le întreţineţi.
 
N-am lăsat nimic în urmă care am fi putut lua cu noi, iar pe cei dragi şi apropiaţi i-am ajutat cum nimeni n-ar fi îndrăznit să viseze măcar că i-am fi putut ajuta, rămânând în România. Banii trimişi de noi şi cheltuiţi de ei pe produse şi servicii au ţinut în viaţă o economie care ar fi fost altfel în cădere liberă, echilibrând ani de zile balanţa de plăţi a ţării.
Medicamentele plătite de noi au salvat nenumărate vieţi omeneşti, cheltuielile noastre ca turişti în ţara din care a trebuit să plecăm pentru a ne trăi viaţa au reprezentat şi vor reprezenta mulţi ani de acum încolo o pâine pentru voi. Căci dacă nu venim noi să revedem imagini, să reascultăm sunete, să ne bucurăm de gusturile şi mirosurile copilăriei, adolescenţei ori tinereţii noastre, câţi turişti credeţi că ar prefera Romănia unor destinaţii unde ospitalitatea nu e doar o poveste pentru pionieri şi utecişti iar preţurile sunt suportabile şi veceurile utilizabile?

Am plecat cu geamantane mici nu pentru că n-am fi vrut să luăm cărţile dragi cu noi, ci pentru că am plecat în necunoscut! Dar ce bine vă pare cănd ne  vedeţi revenind cu geamantane mari, pline de cadouri şi atenţii, prin care încercăm, umili, să ne cerem iertare pentru bunăstarea noastră îndepărtată şi pentru anii în care nu ne-am văzut…

Continuăm să vă împărtăşim din experienţa noastră pentru ca şi voi să  încercaţi să faceţi ceva acolo unde sunteţi, pentru a fi mai liberi şi pentru a va realiza, descotorosindu-vă de minciună, comunicănd direct, cu răspundere şi onoare, renunţănd la individualismul anarhic atât de copios exploatat de gastile care va conduc şi reuşesc să vă fure, cum spunea cineva pina şi banii pe care nu-i aveţi.

Ascultaţi şi citiţi limba română vorbită de noi, urmăriţi cum ţinem în viaţă tradiţiile româneşti autentice, în mod neostentativ şi în armonie cu cele ale popoarelor care ne-au primit cu braţele deschise şi veţi înţelege că în timp ce cultura voastră devine din ce în ce mai imitativă şi mai subţire, noi suntem de fapt cei care o mai ţinem în viaţă aşa cum am moştenit-o şi aşa cum am crezut în calităţile ei universale.
 
Cât despre preşedintele care v-a ieşit, oricare s-ar fi ales viaţa voastră ar fi fost aceeaşi, să nu vă faceţi iluzii.
Preocupaţi-vă de fericire NUMAI PENTRU VOI , lăsând apa vieţii voastre să învârtă roata morii voastre şi vă  va fi mai bine şi fiecăruia dar şi tuturor.
Învăţaţi asta de la noi şi salvaţi-vă, cum şi noi am învăţat pe unde am ajuns, şi suntem mult mai bine decât dacă am fi rămas fiecare în mahalaua lui.
 
De ceva timp îmi umbla obsesiv în minte titlul acestui articol. În fine m-am decis să aştern şi ideile care veneau sub el.
Fireşte, subiectul e mult mai complex şi mai nuanţat, de la caz la caz. Cititorul va trage singur linia introspectivă. 

de Stefan N. Maier

Mergeam catre plaja dar mirosul de peste in saramura amestecat cu muzica lautareasca veche m-a facut sa-i zic: “Fie! Merita si maseaua ta o palinca, daca a mea merita o felie zdravana de rechin, sau o halca de crapustean prajit”. Am intrat, incercand sa ochim o masa libera, dar totul parea ocupat.

De sub tabloul de fundal, a aparut Marian, ospatarul sef, meserias de meserias in ale carciumilor adevarate (carciumi cum numai prin filme vechi mai poti vedea in zilele noastre) si ne-a zis: “Pentru niste clienti speciali ca dumneavoastra se gaseste mereu o masa retrasa si curata!”.

M-am uitat la Nasul, m-am uitat la mine, imbracati in tricouri si pantaloni scurti… nu paream noi niste clienti de mare fala. M-am uitat si la ospatarul Marian care ne zambea sincer si am priceput ca stau in fata unui profesionist. Ar fi primit pe oricine la fel de galant, indiferent de costum si numarul de riduri.

Nasu si-a luat portia de palinca, eu am mancat salata de icre buna de tot, am vrut sa incerc si vinul casei dar nu voiam sa ma ia soarele de cap.

Cu promisiunea ca vom reveni seara, am iesit in acordurile unei romante vechi, nu inainte de a-l cunoaste pe Raj, patronul carciumii, un adevarat pater familia pentru ceilalti angajati.

Seara ne-am intors la LA PASCARUS. Am incercat o plachie, iar nasul un calcan in saramura. La final, am fost serviti cu vinul casei de acelasi Marian, ospatarul care ne-a mers bine la suflet, ca si pestele la stomac.

Ce mi-a placut la nebunie, in afara de servire, atmosfera si muzica, a fost faptul ca bucataria era deschisa clientelei. Totul se prepara sub ochii nostri. Iti alegeai felia de peste pe care o doreai si, imediat, era taiata si preparata “la vedere”.

La sfarsitul mesei, Marian ne-a adus, bineinteles, bolul cu apa si lamaie, ca sa ne clatim degetele de peste . Unde ati mai intalnit, in ultima vreme la terasele de pe litoral, bol cu apa, dupa peste sau pui?!

Vom merge si asta-seara la LA PESCARUS. Cand ne-am dus la plaja, Marian ne-a facut cu ochiul si ne-a anuntat ca abia ce a venit rechinul, iar rechinul merge bine cu Fanica Luca. Fireste ca vrem sa vedem coltul rechinului, mai ales ca pe Nasul inca il mai doare maseaua de minte. Sau poate ne dregem cu o ciorbita de burta… Vedem!

Daca treceti prin 2 Mai vara asta, nu uitati sa ii transmiteti lui Marian de la LA PESCARUS salutari din partea Nasilor. Carciumioara cu terasa se afla pe soseaua principala (Mihai Kogalniceanu) vis-à-vis de alimentara Stela, pe dreapta cand vii de la Vama Veche.

Fanica Luca – “Pelin beau, pelin mănânc”

…

- 2 capatani de laptuca cu foi subtiri, numita Romaine sau Cos dar, cum am mereu in casa salata obisnuita nu ma mai chinui sa cumpar Cos (vezi poza mai jos),
- o capatana mare de usturoi (pentru ca imi place mai usturoiat),
- un ou pe care il fierb bine de tot,
- 4 – 5 linguri sos Worcestershire (se gaseste pe piata), pe care eu il inlocuiesc, cu nonsalanta, cu otet traditional,
- sare, piper, zeama de la o lamaie, ulei de masline,
- o cescuta parmezan (dar daca v-a ramas telemea mai vechiuta, intarita, cu care nu mai aveti ce face, o puteti rade bine, merci ! si gata parmezanul),
- crutoane (nu se poate fara, sorry !)
- si un piept fiert de pui taiat cubulete cam cat o unghie de la degetul mare al mainii drepte.

Daca vreti sa faceti salata cu peste in loc de pui sunteti invitatii mei – va iesi la fel de buna, oricum.

Mai departe este simplu : se striveste usturoiul, se fierbe pieptul de pui si se taie bucatele, ca si oul, se taie foile de salata in bucati nu foarte subtiri, neaparat se alege un castron in care sa incapa toate si se pun toate ingredientele la un loc, in aceasta ordine : salata, pui, ou, crutoane si se amesteca ; apoi, usturoiul pasat, sarea, piperul, zeama de lamaie, uleiul de masline, sosul Worcestershire si se amesteca iar, usurel; pe deasupra se presara parmezanul si… Gataaaa  salataaa!

Asta este laptuca de care va vorbeam, se numeste Romaine sau Cos (Lactuca sativa L. var. longifolia) si este originara din insula greceasca Cos.

Pofta buna, finilor  si AVE CAESAR!!!

secret (nu mai spuneti la nimeni): eu mai pun si cateva felioare de rosie si cateva masline cu samburii scosi…:)

Zilele trecute, cascam ochii catre rafturile cu delicatese exotice de la un supermarket bucurestean si am ramas uimita sa gasesc Guacamole, Salsa si Tortilla Chips. Bineinteles ca am cumparat din fiecare. Salsa si chipsurile mai erau cum mai erau, dar Guacamole nu mi s-a parut ca seamana cu ce mancasem eu prin State, la restaurantele mexicane.

Asa ca, draga fina, astazi te voi invata sa pregatesti una dintre cele mai celebre retete mexicane, Guacamole. Nu exista masa intr-un restaurant mexican din lumea asta, indiferent unde s-ar afla, fara sa aiba, in mijloc, castronasul cu Guacamole si cel cu Salsa, alaturi de cel cu Tortilla chips. Iei un chip tortilla care nu este facut din cartofi,  dar din porumb, il treci prin crema guacamole si asteptarea chelneritei focoase se scurteaza simtitor.

Pentru Guacamole trebuie sa cumperi 4 avocado, 1 rosie mare, 1 ceapa, 1 lamaie, ulei de masline si sos Tabasco. Sare si piper gasesti prin casa.

Avocado este fructul exotic al arborelui pe care aztecii il denumeau « arborele cu testicule ». Este foarte hranitor, contine proteine si grasimi (aviz obezilor !) dar se digera usor datorita enzimelor. Fructul este bogat in potasiu, acid folic si vitamina B6, continand, de asemenea, betacaroten, vitaminele C, E, PP, magneziu, cupru, fier, zinc, fosfor, acid pantotenic.
Continutul mare in acizi grasi mono-nesaturati protejeaza arterele si reduce colesterolul. Alte doua substante au efecte benefice asupra sanatatii: pyosclerina (in artroze) si arginina (pentru aparatul cardio-vascular). De asemenea, este minunat pentru ingrijirea tenului uscat sau imbatranit; hraneste, cicatrizeaza si remodeleaza tesutul conjunctiv. Parul uscat, fara stralucire, poate fi revitalizat cu ajutorul unei masti cu avocado.

Guacamole se pregateste simplu. Se amesteca in mixer pulpa de avocado cu o rosia decojita, ceapa, zeama de lamaie, ulei de masline, sos Tabasco (daca ai, dar nu este neaparat necesar), sare, piper. Se rastoarna compozitia intr-un castron si se tine la rece circa o ora. Mai poti adauga 4-5 catei de usturoi, busuioc si cimbru.

Acum, urmeaza sa-ti inviti nasii la masa si sa fii pregatita pentru critica.