Nasii

cine pe cine mai naseste

Posted by nasul On January - 20 - 2010 9 Comments

Articolul lui Traian Ungureanu din Aprilie 2009 este perfect valabil astazi in Ianuarie 2010 la un an de cand HBO a inceput distrugerea Statelor Unite…

Mesia e mic (si nu se pricepe la nimic)
01 Aprilie 2009 – Traian Ungureanu
Ce mic e Mesia! Barack Obama a fost nascocit, impus si ales presedinte al Statelor Unite prin santaj etico-mediatic, pentru a mintui o mare varietate de vieti si pacate: marginalizati, min oritati, castori fugariti de civilizatia hidrotehnica, plus intreg evantaiul de culpe (rasism, imperialism, capitalism, Bush, cultura alba si protestanta, incalzire globala) cu care lumea progresista americana isi ventileaza ego-ul. Imediat dupa instalare, Barack Obama, un politician marunt din Illinois si un vinzator en gros de zimbete impecabile, a gasit doua sfidari stabile in mijlocul Biroului Oval de la Casa Alba: un bust de bronz al lui Winston Churchill si o criza economica megalitica. Intr-un fel sau, mai ales, in altul (prin dementa labirintica a pietelor), Barack Obama a intilnit, din prima clipa, singura problema pentru care nu a fost proiectat: realitatea. Atit realitatea istorica, atestata de rezumatul in bronz al unei civilizatii pe care mostenitori iritati o detesta din interior, cit si realitatea economica prezenta, care descrie aceeasi civilizatie, in forma ei vie si contradictorie.
Barack Obama s-a izbit de caracterul incomensurabil al vietii si de toate diferentele care separa realitatea umana a schimbului si actiunii economice de utopia instalata in intelectul indolent al claselor fabricante de miraje, culpe si progres viitor. Barack Obama e desenat, desemnat si antrenat doar pentru utopie. In fata lumii care incepe sa contrazica postura progresista, chiar de la poarta studiourilor de film si de la iesirea din universitati, Barack Obama e nepregatit.

Campania continua, virtutile se incheie

Raspunsul presedintelui instalat acum patru luni a fo st mereu acelasi: gesticulatia, oratoria, ambalajul reambalat. In fond, eschiva improvizata. Bustul lui Churchill a fost indepartat din Biroul Oval, criza economica a fost livrata spre tratament unei birocratii politice ipocrite, lente si autodevorante. In ambele cazuri, Barack Obama nu a avut curajul, si nici n-a incercat vreo clipa, sa stea cu fata la realitate. In bust sau statuie integrala. Liderul celei mai mari natiuni a lumii a vorbit si vorbeste intruna. Inaltator si electrizant si, din nou, inaltator si electrizant. Saptaminal, zilnic, oficial si informal, in Congres si in primarii de orase mici, la talk-show-uri tv, printre vedete de o clipa si inaintea altor vedete de o clipa, prin satelit, catre parti ale lumii pe care le nu le intelege, dar le socoteste obligate sa-i admire splendoarea. Oriunde si oricind, dintotdeauna si pentru totdeauna, Barack Obama e in campanie si candideaza la adeziunea universala. Barack Obama colectioneaza aprobari si se arata, astfel, convins de maretia propriului personaj. Fenomenul Obama e la lucru. Pe parcurs, o drama fara limite incepe sa coaca in sinul unei lumi care a ascultat si mai asculta, dar asteapta cu totul altceva: acordul cu realitatea, curajul de a vedea si forta de a recunoaste. Acele virtuti simple si directe pe care ultimele 200 de ani le-au transformat in mentalitate populara americana. Aparitia fenomenului Obama a pus, pentru prima oara, sub semnul intrebarii supravietuirea acestei culturi. Intilnirea presedintelui Obama cu realitatea anunta ca marele ciclu istoric descris de=2 0virtutea americana si-ar putea gasi curind sfirsitul. Pentru a intelege de ce si cum anume se stinge instinctul istoric american, trebuie mai intii sa patrundem dincolo de perdeaua oratorica desfasurata global de Barack Obama. Cu alte cuvinte, trebuie sa aflam ce s-a intimplat cu adevarat in economia americana si ce a facut cu adevarat presedintele Statelor Unite cu economia americana.

Cind a inceput ospatul toxic?

Economia americana e sanatoasa. Nimic n-a obosit, nimic n-a cazut si n-a decazut in structura acestui agregat fabulos care produce valori de 14 trilioane dolari anual. Economia americana e discutata si comparata, uneori, nefavorabil cu industria de multiplicat in masa a Chinei, dar nimic nu e mai deplasat. Avansul tehnologic si respiratia cognitiva ale economiei americane sint lipite de granita cu anticipatia. Economia americana nu s-a schimbat si aproape nu are legatura cu marea criza pe care, din obisnuinta sau din saturatie terminologica, o declaram „economica“. In schimb, sistemul financiar american, prin care se intelege totalitatea institutiilor bancare, a tranzactiilor si a instrumentelor financiare, e in impas. In colaps. Cifrele n-au rost in aceasta discutie. Un trilion de dolari strabate zilnic Wall Street, urmind cu o velocitate imateriala traiectorii de complexitate subatomica. In urma lor, un trilion de explicatii au incercat sa descrie inghetarea si caderea sistemului. Cea mai buna explicatie, nu neaparat cea mai cuprinzatoare, ci doar cea mai int eligibila, sta tot in bunul-simt elementar: sistemul financiar american a paralizat pentru ca s-a intoxicat. S-a autointoxicat si a intoxicat restul pietelor pentru ca e in centrul pietelor, si tot ce se intimpla – bine si, mai ales, rau – la centru devine instantaneu destin al periferiei. Aceasta legatura care uneste si dicteaza destinul comun cheama la rampa toate vocile si toate spatiile: de la articolul pe care il cititi la intrebarea „ce au Obama si Wall Street cu modesta si inapoiata Romanie?“ Evident, n-au nimic, nici o polita de platit, in afara contractului general care leaga pietele si economiile libere, dindu-le dreptul sa afle ce inseamna istoria comuna. O economie nu va cadea niciodata pentru ca un fluture a batut plictisit din aripi pe Wall Street, iar un hipiot intirziat in New Age e destul de ignorant pentru a stabili cauzalitati fara sens. In schimb, economia Romaniei sau a Ungariei poate cadea sau a cazut deja pentru ca economia Austriei a cazut deja, pentru ca economia vest-europeana a cazut deja, pentru ca economia americana – mama a tuturor economiilor – a cazut deja. Unde, inca o data, economie inseamna finante, iar finantele inseamna deocamdata finante intoxicate. Dar cu ce prilej si la ce ospat?

Ce s-a servit la ospatul toxic?

Finantele Statelor Unite au trecut pe o dieta infectioasa in ultimii 10 ani, dar cochetaria cu alimentele nesigure si bucataria halucinogena a inceput mult mai devreme, acum 20 s au 30 de ani. Pe scurt, meniul zilei arata in felul urmator: banii au devenit tot mai ieftini. De fapt, n-au devenit, dar iluzia ca banii s-au ieftinit e intemeiata. Din doua motive. Financiar. Mai precis, puterea si sobrietatea economiei americane („fiscul american e conducta cu cel mai sigur cash flow cunoscut in istorie“ – spune propozitia fundamentala a economiei moderne) au atras bani. Fabulos de multi bani. Economiile producatoare de cash ale Chinei (in primul rind), Arabiei Saudite, Asiei de sud-est si chiar Rusiei (pe vremea cind barilul de titei se batea la pret cu lingoul de aur) nu au cum sa investeasca in interior. Nu pot, adica, face fata propriei abundente pentru ca nu o pot absorbi. Problema numarul unu a acestor stante de cash e plasamentul: unde se pot aseza si unde pot cloci mai bine banii nostri. Acasa nu, pentru ca acasa infrastructura e slaba si, inainte de orice, increderea in propriul sistem e nula. Chinezii, rusii si sauditii miliardari cunosc primii realitatea de fond a sistemului infractional sau penal care regleaza piata de acasa si, in consecinta, banii lor fug. Unde? Evident, in Elvetia pentru cine are averi de ascuns si conservat. Evident, in Statele Unite pentru guverne care trebuie sa ruleze excedente inimaginabile. La capatul acestui rationament impus de realitatea economica pozitiva americana si de realitatea juridico-politica vicioasa a asa-numitelor state „emergente“ sau „miracol“, piata americana a fost luata cu asalt si ine cata in cash. Toata lumea din toata lumea a cumparat bonuri de trezorerie americane. Toata lumea din toata lumea s-a grabit sa cumpere dreptul de a finanta viata a 300 de milioane de americani. Banii au devenit mai ieftini, mai disponibili, mai vandabili.

Cine a organizat ospatul toxic?

Asa a aparut a doua premisa a ospatului cu final toxic-apoteotic. Americanii insisi au inceput sa creada – nu! sa stie! – ca, in esenta, problema banilor a disparut: banii nu mai masoara capacitatea sau incapacitatea de a cumpara, ci insotesc, oarecum irelevant, un proces de achizitie perpetuu si nediferentiat. Oricine isi poate permite orice: case, masini, vacante, carti de credit indoite de credit. Evident, americanii n-au ajuns singuri la aceasta concluzie suprema si izbavitoare de griji. Bancile, sub-bancile, bancile pirat, agentiile de credit, intermediarii imobiliari au oferit credit in orice conditii si oricui. La rindul ei, legislatia a tradus treptat in text juridic aplecarea politica a Congresului spre design social si a produs norme care au obligat bancile sa largeasca baza de credit pina in cele mai umile unghere ale societatii si mult dincolo de regulile de prudenta elementare: defavorizatii, clientii sistemului welfare (adica persoanele deja declarate falite si creditate de stat) au primit dreptul de a obtine imprumuturi. Iar bancile, obligatia de a le furniza, odata cu certitudinea ca nu mai au cum sa vada un sfant inapoi. Insa peste toate a plutit su veran, narcisiac si ametitor noua mentalitate generala si „moderna“ a omului american: convingerea ca era convingerilor s-a incheiat si concluzia ca realitatea nu este nimic altceva decit o forma depasita de obstructie a libertatii. Repaosul general al instinctului istoric american si incetinirea virtutilor clasice au inceput, ca intotdeauna si peste tot in istorie, de la deruta gindirii. Generatii de universitari si figuri mediatice au construit si transmis o noua gramatica a cetateniei, care nu mai impune, ci dispune autogratificarea prin orice mijloace, in numele unei noi utopii. America a migrat interior spre un radicalism egoist, care cauta autosatisfactia morala, transformind vechea drama protestanta a perfectionarii intr-o galerie crescatoare de culpe. O paralizie etica militanta si mutilanta a dat, in aceste conditii, visul egalitatii programatice (redescoperind, astfel, esenta socialismului) si a confirmat suprematia absoluta a eului bulimic. Noul etos: toata lumea trebuie sa atace autoritatea si fiecare individ e autoritate suprema.

Datorez, deci cistig (prin CDS)

In plan politic, rezultatul e deprecierea publica si transformarea politicii intr-un sport care vineaza recorduri de corectitudine si conformism. In plan economic, rezultatul a fost o dereglare monumentala: o societate complet amnezica la logica elementara a banilor si un sector financiar supraalimentat s-au sprijinit reciproc si au creat o hiperrealitate economica. Memoria istorica a strigat in zadar: nimeni n-a mai incercat sa-si20aduca aminte ca o datorie e o datorie si ca nimic nu poate fi cumparat fara bani sau fara promisiunea credibila a unui venit. Datoriile au incetat, treptat dar rapid, sa mai aiba intelesul obisnuit. Dimpotriva, din mijlocul acestui amestec ilariant si iluzoriu de impresii si experiente a aparut o noua definitie a datoriilor: datoriile nu sint masura negativa a unui deficit, a unei lipse sau a unei incapacitati, ci un bun pozitiv, o valoare si un avantaj comercializabil. Sistemul financiar a vazut ca lumea incepe sa arate ca o datorie si lumea i-a placut. In noua logica generala, datoriile au devenit premisa prosperitatii. Problema nu mai era, prin urmare, cum sa eviti datoriile altora, ci cum sa le atragi. Lumea financiara a inventat prompt instrumentarul de rigoare si a trecut de la pragmatism la ocultism: au aparut asa-numitele instrumente de tip CDS (Credit Default Swaps), despre care s-au scris mai multe literaturi. Nu era nevoie. In realitatea reala, CDS sint un singur lucru si numai unul: iluzia dupa care o datorie poate fi vinduta, mai departe si mai departe, fara ca bucla sa se incheie vreodata. Mai mult, noul instrumentar a dat impresia ca functioneaza si, odata adoptat la nivel global, a nascut, in margine, o noua disciplina financiara, in care companii sau persoane pariaza pe insuccesul unei piete, al unei companii sau persoane, ii cumpara datoriile la pret de discount si face profituri fabuloase la a doua vinzare. Sistemul a adus firme bancare si meta-bancare pe culmile gloriei. Si ale fal imentului. Incarcate de achizitii de debit toxic, companiile financiare americane si, prin extensie, companiile financiare din afara Americii prezentau in logica noua o situatie paradiziaca. In logica reala, toate erau falite. De mult falite. A fost de ajuns ca undeva, cineva sa ezite sau sa spuna ca nu mai crede, ca isi vrea banii inapoi sau ca nu mai pune bani in aceasta spirala si totul a cazut. Asa a aparut „criza“ si asa a inceput realitatea sa dea, din nou, masura realitatii. Desi asta nu e tocmai sigur.

Bomba cu cash

In mod ireductibil, criza americana e un faliment, iar criza globala e un faliment propagat. Regula verificata a tuturor falimentelor spune un singur lucru: un faliment e un faliment si nu poate fi transformat in altceva. S-a spus ca a lasa marile banci americane si occidentale sa cada ar fi insemnat caderea intregului sistem financiar american si mondial. Oare? O multime de comentatori si politicieni s-au grabit, formulind aceasta sentinta, sa declare ca au fost de fata la sfirsitul lumii si stiu cum arata asa ceva. Dar naveta cu apocalipsul nu e obligatorie. Tot regula de baza a falimentelor spune ca o banca sau o companie plasata in faliment e pusa sub supraveghere si lasata sa moara sau relansata de interventia unui agent fie el privat, fie el de stat. In fond, nu toate falimentele se incheie cu disparitia si destule falimente se incheie cu aparitia unei (alte) companii. Administratia Obama a raspuns20altfel: s-a plasat, la rindul ei, in afara realitatii si a intimpinat enorma revenire la rationalitate pe care a impus-o criza, cu un plonjon gigantic si iresponsabil in reconstructia iluziei. Administratia Obama a lansat, pina acum, trei asa-numite pachete de stimuli. Mai intii 787 de miliarde, apoi 410 miliarde si, ultima oara, 1 trilion de dolari, in fonduri federale directe sau indirecte. Primele doua pachete au fost inghitite de „criza“ cu voluptate si fara rezultate. Al treilea, asa-numitul Public Private Partnership Investment Program, a primit salutul pietelor, dar rezultatul concret va veni ceva mai tirziu. In orice caz, tratamentul de baza prescris de Administratia Obama e un bombardament nuclear cu cash, in toate directiile: bancile, societatile de asigurari, societatile imobiliare, pina si datornicii care nu-si pot plati casele sint irigati cu bani. Mai mult, Planul care contine a treia injectie de stimuli propune investitorilor sa foloseasca fonduri federale pentru a investi in valori ale bancilor falite pina la redresarea acestora. Tot ce stim deocamdata e ca urmeaza sa stim, mai devreme sau mai tirziu, la cit se va cifra dezastrul financiar si moral al acestor masuri. In mod cert, ele impiedica sistemul sa se curete si il subventioneaza, in schimbul unei taxe de imagine si protectie. La fel de sigur, forta de munca si comportamentul economic american au absorbit, odata cu cele trei pachete, o lectie care trimite la deprofesionalizare si deresponsabilizare (cine da faliment sau dator vindut e prem iat). Spectacolul e public si vizibil. Administratia Obama nu are solutie, lucreaza delegind probleme unui Congres inept si moralmente corupt, isi lasa ministrul de finante (Timothy Geithner) sa astupe singur fisurile in dig si trece dintr-un eveniment retoric in altul.

PR si AIG, nu ADN

Barack Obama a dovedit deja ca are PR in loc de ADN. Si nici o idee despre ce se intimpla cu economia financiara americana, in lumea reala.

Exact din acest motiv, Administratia, Congresul, presa „inalta“ si tabloidele au format pentru prima oara o alianta si folosesc taxa de imagine si protectie impusa bancilor in schimbul subventiilor federale. Asa a aparut scandalul intretinut al bonusurilor incasate de angajati de virf ai celei mai mari companii de asigurari din lume (AIG). E vorba de 160 de milioane de dolari care nu mai pot iesi odata de pe ecranele tv si din ziare. Presedintele Obama are tema la el in orice imprejurare si scapara de pe soclul ei discursuri biblice impotriva lacomiei si destrabalarii corporatiste. Capitalul si capitalismul ies vinete din asemenea discursuri, iar presedintele Obama face audienta. Mai grav, tumefierea saptaminala a tot ce e capital si capitalist valideaza oficial un fior popular anticapitalist si incurajeaza resentimentul, acolo unde altadata domneau fara dubiu valorile pozitive ale initiativei si rabdarii. Insa paravanul AIG e plin de pete: bonusurile incriminate astazi sint legale si au fost aprobate de chiar Ministerul de Finante. Suma totala a bonusurilor e egala cu mai putin de o zecime de procent din suma fondurilor injectate de guvernul federal in AIG. In consecinta, ideea de a sesiza moral societatea asupra banilor publici cheltuiti pe bonusuri si de a trece sub tacere problemele unei cheltuieli publice de o mie de ori mai mare e profund suspecta. Administratia Obama o gaseste utila, ba chiar indispensabila. Pentru ca acopera un enorm gol de idei.

Replica lipsa: „Enough is enough!“

Bombardamentul cu cash lansat de Administratia Obama n-a rezolvat deocamdata nimic, dar citeva din efectele lui inevitabile sint complet lipsite de mister. In primul rind, indatorarea pina la sufocare a statului si a contribuabililor americani. Mai multe generatii vor contempla, de aici inainte, deficite bugetare si datorii publice de trilioane de dolari, fara a apuca sa le vada sau intrevada sfirsitul. In plus, mega-stimularea trilionara a sistemului financiar nu e deloc operatia simpla de tip „camionul cu bani pleaca de la trezorerie si descarca la usa bancii“. Pachetele succesive de stimuli au fost mai intii analizate, triate si apoi aprobate de Congres, iar aceasta etapa s-a soldat cu un dezastru politico-economic. Presedintele Obama a pus la dispozitia majoritatii democrate (si a unui numar consistent de republicani) o banchiza exorbitanta pe care congresmenii au decupat-o dupa conturul agendei publice a „progresivismului“. Sute de miliarde de dolari au fost inghititi de expansiunea mascata a birocratiei federale, de programe fetis ale stingii si de alti mari consumatori ideologici de fonduri publice. E deja prea mult si prea tirziu. Dezechilibrul finantelor publice va inceta sa fie un accident si va deveni noua conditie si noul cadru al natiunii economice americane. In Anglia, unde acelasi apetit socialist a distrus munti de bani publici, sub pretextul „injectiilor“ administrate de guvernul Brown, cineva a avut macar curajul sa spuna: „Enough is enough!“ Mervyn King, guvernatorul Bancii Angliei, i-a transmis, cu un gest public fara precedent, primului-ministru sa se astimpere si sa ia mina de pe bani. In Statele Unite, asa ceva e de neconceput. Destui economisti si comentatori sint deja ingroziti de fiecare noua miscare a presedintelui (ultimul pietrificat e Paul Krugman, un economist faimos si un sustinator declarat al candidatului Obama). Insa nivelul public al culturii critice a sucombat, aplatizat de senila masinii de imagine a Administratiei Obama, iar daca va reaparea, s-ar putea sa arate un chip hidos si prea putin rezonabil. Obamismul continua asa cum a inceput: cu o suita de promisiuni care nasc asteptari si produc noi promisiuni.

Consecintele

Culmea!, impasul economic nu e nici pericolul si nu va fi nici rezultatul final al crizei si al crizei de solutii. Cumulul de ezitari politice si impulsuri economice eronate duce undeva. Agenda socializanta a Administratiei si a Congresului va deveni tot mai rigida pe mas ura ce economia va refuza sa raspunda la stimuli gresiti. Aceasta persistenta vinovata va fi mereu mai tentata de alianta cu (re)sentimentul populist cultivat din amvon de Obama. Semnele rele se acumuleaza si se agraveaza. Pusa in fata citorva murmure ale Chinei – care nu mai consimte automat la cumpararea bonurilor de trezorerie americane –, Banca Centrala a Statelor Unite a luat o decizie stupefianta: va cumpara imediat bonuri de trezorerie, in valoare de 300 de miliarde. Sau mai pe scurt: nu vreti sa ne cumparati datoria? Nu-i nimic! Ne-o cumparam singuri! Aceste derapaje treptate si partiale pregatesc lent consecinte politice de nivel cataclismic. Protectionismul pindeste si, ca intotdeauna, ramine aceeasi buna moasa de razboaie. Democratia elementara e deja un subiect secundar in discursurile in care presedintele Obama vorbeste obsesiv de distributie, echitate, justitie. Spaima de „sindromul Weimar“, care a pregatit ruina etosului democratic pentru a inalta economia „integrala“ a socialismului national, incepe sa se proiecteze in tot mai multe comentarii si analize. Lumea lui Obama seamana tot mai mult cu negativul imaginii care a cistigat alegerile. „Progresivismul“ american a solicitat isteric Presedintia. Acum o are. Dar noul presedinte e tot mai izolationist, spre deosebire de pretentiile internationaliste afisate in faza de fabricatie a idolului. Tot mai ridicol, spre deosebire de omul de stat promis in imaginea furnizata de mass-media. Presedintele are naivitatea de a adresa videomesaje Ira nului, cu convingerea ca are in fata un campus entuziast. Presedintele pierde Afganistanul, in timp ce fostul presedinte Bush a cistigat clar Irakul. Presedintele e un subiect de amuzament la Moscova, unde Vladimir Putin joaca abil comedia „Iran cumintit contra Europa de Est fara scut american“. Presedintele nu stie pe ce lume e. Irealitatea ii e mai acasa decit realitatea. Mesia vorbeste bine si mult. Dar e mic si nu se pricepe la nimic.

Categories: nasii universali

9 Responses

  1. You ought to be a part of a contest for one of the highest quality blogs on the internet. I am going to recommend this blog!

  2. Greetings! Very useful advice in this particular post! It is the little changes that make the biggest changes. Thanks for sharing!

  3. ????? says:

    Yo, anyone ever hear about that electrician in Tribeca called New York Electrician, 94 Chambers St, New York, NY 10007 (646) 415-6723

  4. I quite like looking through an article that can make people think. Also, thanks for allowing for me to comment!

  5. Everything is very open with a really clear explanation of the challenges. It was really informative. Your site is extremely helpful. Many thanks for sharing!

  6. Raymundo says:

    Wow, awesome weblog format! How long have you been blogging for?
    you made running a blog look easy. The total glance of your web site is
    excellent, let alone the content material!

    Feel free to visit my web site … bbc news (Raymundo)

  7. This is a really good tip especially to those fresh to the blogosphere. Brief but very accurate information… Appreciate your sharing this one. A must read post!

  8. Annmarie says:

    I’ve been exploring for a little for any high-quality articles or weblog posts on this kind of area .
    Exploring in Yahoo I finally stumbled upon this website.

    Reading this info So i am glad to exhibit that I have
    a very excellent uncanny feeling I came upon exactly what I needed.
    I so much surely will make sure to do not forget this website and provides it a glance regularly.

  9. locksmiths says:

    I’ve been surfing on-line more than 3 hours these days, but I by no means found any interesting article like yours. It’s beautiful value sufficient for me. Personally, if all website owners and bloggers made just right content as you probably did, the web will be a lot more useful than ever before.|

Leave a Reply

Featured Posts

termografie_bucuresti

Ce este Termografia si cat cos

Ce este Termografia Termografia reprezinta o tehnica medicala noninvaziva de investigatie, care consta in inregistrarea ...

601502_359035267497553_888757607_n

Brindusa Novac primeste binecu

Conform unei traditii vechi de 25 de ani, Suveranul Pontif va participa in urmatoarele ...

IMG_7384

Sportul Romanesc a primit Prem

In aceasta seara, la Ateneul Roman, Asociatia Presei Sportive din Romania a organizat un Spectacol ...

621566_392265697513342_602348883_o

«CE SE –NTÂMPLĂ MEL, LUME

Joi 11 octombrie de la ora 19.00 şi vineri 12 octombrie, de la ora 19.30, ArCuB vă propune să aflaţi răspunsul acestei replici ...

VP-Group__2_0005

ArCuB aduce la Bucureşti feno

VOCA PEOPLE ajung în curând în România; distribuţia show-ului din New York va evolua la ...

Sponsors