Nasii

Prima data am intrat pe terasa LA PESCARUS pentru ca pe Nasul il durea maseaua de minte si tocmai visase ca o palinca tare ii va lua durerea cu mana ei ametitoare.

Mergeam catre plaja dar mirosul de peste in saramura amestecat cu muzica lautareasca veche m-a facut sa-i zic: “Fie! Merita si maseaua ta o palinca, daca a mea merita o felie zdravana de rechin, sau o halca de crapustean prajit”. Am intrat, incercand sa ochim o masa libera, dar totul parea ocupat.

De sub tabloul de fundal, a aparut Marian, ospatarul sef, meserias de meserias in ale carciumilor adevarate (carciumi cum numai prin filme vechi mai poti vedea in zilele noastre) si ne-a zis: “Pentru niste clienti speciali ca dumneavoastra se gaseste mereu o masa retrasa si curata!”.

M-am uitat la Nasul, m-am uitat la mine, imbracati in tricouri si pantaloni scurti… nu paream noi niste clienti de mare fala. M-am uitat si la ospatarul Marian care ne zambea sincer si am priceput ca stau in fata unui profesionist. Ar fi primit pe oricine la fel de galant, indiferent de costum si numarul de riduri.

Nasu si-a luat portia de palinca, eu am mancat salata de icre buna de tot, am vrut sa incerc si vinul casei dar nu voiam sa ma ia soarele de cap.

Cu promisiunea ca vom reveni seara, am iesit in acordurile unei romante vechi, nu inainte de a-l cunoaste pe Raj, patronul carciumii, un adevarat pater familia pentru ceilalti angajati.

Seara ne-am intors la LA PASCARUS. Am incercat o plachie, iar nasul un calcan in saramura. La final, am fost serviti cu vinul casei de acelasi Marian, ospatarul care ne-a mers bine la suflet, ca si pestele la stomac.

Ce mi-a placut la nebunie, in afara de servire, atmosfera si muzica, a fost faptul ca bucataria era deschisa clientelei. Totul se prepara sub ochii nostri. Iti alegeai felia de peste pe care o doreai si, imediat, era taiata si preparata “la vedere”.

La sfarsitul mesei, Marian ne-a adus, bineinteles, bolul cu apa si lamaie, ca sa ne clatim degetele de peste . Unde ati mai intalnit, in ultima vreme la terasele de pe litoral, bol cu apa, dupa peste sau pui?!

Vom merge si asta-seara la LA PESCARUS. Cand ne-am dus la plaja, Marian ne-a facut cu ochiul si ne-a anuntat ca abia ce a venit rechinul, iar rechinul merge bine cu Fanica Luca. Fireste ca vrem sa vedem coltul rechinului, mai ales ca pe Nasul inca il mai doare maseaua de minte. Sau poate ne dregem cu o ciorbita de burta… Vedem!

Daca treceti prin 2 Mai vara asta, nu uitati sa ii transmiteti lui Marian de la LA PESCARUS salutari din partea Nasilor. Carciumioara cu terasa se afla pe soseaua principala (Mihai Kogalniceanu) vis-à-vis de alimentara Stela, pe dreapta cand vii de la Vama Veche.

Fanica Luca – “Pelin beau, pelin mănânc”

…