blog special dedicat feminitatii se nediscriminarii femeii.

In urma acestor date, publicatia britanica a intervievat-o pe Ana-Marie, o prostituata romanca: “Amenda pentru prostitutie la Bucuresti este de €120 [£105] si as putea primi cate una in fiecare noapte. Nu am avut de ales, trebuia sa imi platesc chiria, intretinerea si sa imi hranesc copilul. Acolo as fi sfarsit in inchisoare… In Franta pot sa am acces la prezervative si metadona gratuite. Pot chiar sa anunt politistii daca mi se intampla ceva rau, in loc sa fiu hartuita de catre ei”, marturiseste Ana-Marie.

“Ana-Marie are 32 de ani, este dependenta de heroina si are un copil in grija. Femeia a decis sa se vanda, ca ultima alternative pe care a avut-o la indemana si astfel a devenit parte a exodului de femei prostituate din Romania”, mai scrie publicatia britanica despre romanca.

De asemenea, publicatia citeaza un recent articol publicat de catre ziarul Evenimentul Zilei, unde jurnalistii romani au amintit ca discutiile despre legalizarea prostitutiei au fost blocate de catre Biserica Ortodoxa Romana. “Legislatia dura este primul motiv pentru care prostituatele pleaca”, scrie Evenimentul Zilei intr-un amplu articol publicat saptamana trecuta.

Abordarea Evenimentului Zilei a fost insa criticata pe blogul-medusei: “E o realitate trista, in schimb a fost folosita de Evenimentul Zilei ca o pledoarie pentru legalizarea prostitutiei in Romania, in loc sa traga un semnal de alarma asupra traficului de fiinte umane. Evenimentul Zilei face o grava dezinformare, lasand sa se inteleaga ca romancele ar fi plecat toate de buna voie sa se prostitueze in tarile din Vest si neamintind niciun cuvintel despre miile de fete si femei tinere inselate, ademenite cu locuri de munca chiar si de cunoscuti, rude, consateni, apoi fortate sa se prostitueze. Sau despre fetele care au fost luate cu japca pur si simplu si “trimise la produs”, adica vandute si multe alte nenorociri despre care autorul articolului din pacate nu spune nimic”.

“Acum cateva zile, politistii de la DIICOT au arestat 80 de persoane in Alba pentru proxenetism si trafic de fiinte umane. Alte 47 de perchezitii au avut loc la Brasov si Iasi. Ar putea cineva sa-si imagineze cate femei au vandut nemernicii aia?”, se intreaba revoltata Medusa.

Se pare ca si presa britanica a preferat acelasi unghi de vedere: “Ana-Marie a plecat la Paris la insitentele unui client si aici a lucrat in baruri si cluburi si castiga intr-o noapte, mai mult decat ar fi castigat intr-un an la Bucuresti”, scrie TimesOnline. Publicatia nu face niciun comentariu cu privire la insistentele acelui “client”. Totusi, jurnalistul britanic face mentiunea ca legile anti-prostitutie din Europa sunt foarte stricte si ca, de cele mai multe ori sunt incriminate si pedepsite aspru doar prostituatele, in timp ce clientii lor sunt protejati de aceste prevederi.

The Times publica si un clasament al tarilor de unde vin cele mai multe prostituate, in tarile Europei de Vest:

■1 Romania (pe locul 3, in 2006) (12%)
■2 Rusia (9%)
■3 Bulgaria (8%)
■4= Ucraina si Nigeria (7%)
■6 Brazilia (5%)
■7= Belarus; Moldova; Polonia; Ungaria; Tailanda(4%)

Ar fi insa, la fel de interesant, un clasament al tarilor unde fenomenul traficului de fiinte umane este cel mai “infloritor” si in fata caruia autoritatile par oarbe.

CUMPLIT!
10.09.2010

Casa aflată la intersecţia Bulevardului Gheorghe Marinescu cu Şoseaua Cotroceni a fost bordel şi mai demult. Cei care trec des prin zonă îşi amintesc cum trotuarul din faţa acesteia se popula, seara, la fel ca pe celebra “Ştefan Furtună”, sora mai săracă şi mai murdară, să zicem, a faimoasei Place Pigalle. Totul s-a terminat însă în urmă cu cinci-şase ani. Brusc, din nu se ştie ce cauză, fetele de oraş din faţa casei cu gard argintiu de tablă pe care scrie cu litere de-o şchioapă “Garaj” au dispărut din peisaj.Au apărut însă, la fel de brusc, acum cam două săptămâni. Şi s-au întors în forţă căci, de-atunci, aproape în fiecare seară, nu mai târziu de ora zece, cel puţin două fetiţe subţirele îi îmbie pe şoferii care stau la semaforul din intersecţia de la Grădina Botanică ba cu câte-un dans din buric, ba cu câte-un semn din mână, ba – dacă sunt băgate în seamă – chiar cu câte-o vorbă dulce de-aproape, prin geamul lăsat al maşinii.

Când obosesc, se aşează liniştite pe câte-un scăunel adus din casă şi pus pe trotuar.

N-ar fi mare lucru – deşi, în România, prostituţia este, încă, ilegală – dacă scăunelele nu ar fi stat la maximum 15 metri de poarta Administraţiei Prezidenţiale pe care scrie mare “Administraţia Prezidenţială – Compartimentul pentru Probleme Cetăţeneşti”, inscripţie alăturată stemei statului român.

Palatul Cotroceni este, teoretic, obiectiv militar de protecţie de cel mai înalt nivel, fiind, practic, biroul şefului statului şi locul unde se întruneşte Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Şi practic, pentru că nu trec 15 minute fără ca cel puţin un jandarm să nu treacă pe trotuar, pe lângă gard, în timpul turei de pază. Adică peste drum de locul de unde fetele agaţă clienţii.

Nonşalante, acestea vin la orice maşină din care primesc vreun semn de interes. Oricine poate afla, astfel, că una dintre ele se numeşte Steluţa şi că serviciile ei costă “cinci sute”. Pentru detalii, fetele lasă celor în trecere şi un număr de telefon.

Compania de telefonie mobilă care operează numărul Steluţei a refuzat să dea detalii despre numele titularului, neputând preciza nici măcar dacă este vorba despre o cartelă sau abonament, invocând obligaţia legală de a proteja datele personale.

Fetele stau pe scăunelele instalate pe trotuar, în faţa porţii casei lor, până târziu în noapte. Pot fi liniştit filmate din mersul maşinii, însă imaginile, luate cu o cameră de amator, sunt de o calitate foarte slabă.

Într-o altă tentativă de “filaj”, câteva minute mai târziu, un beculeţ al aceleiaşi camere le-a făcut instantaneu să realizeze că sunt filmate de pe o străduţă lăturalnică, dintr-o maşină oprită uşor neglijent, dacă nu chiar suspect, motiv pentru care au fugit în curte, cu scaune cu tot. Au pierdut şi un client dintr-o maşină albă care, după câteva secunde de la plecarea lor, a oprit, a claxonat, apoi a coborât nedumerit din maşină, părând a nu înţelege de ce nu vine nimeni la negocieri. A înţeles situaţia după un scurt schimb de replici purtat de la instanţă cu fetele aflate în curte şi a plecat mai departe.

Cele două prostituate nu s-au ferit însă deloc de jandarmii care patrulau la câţiva metri distanţă, pe trotuarul de vis-a-vis, pe lângă gardul Administraţiei Prezidenţiale – Casa Albă sau Palatul Elysee de Bucureşti.

sursa :mediafax

În cadrul aceleiaşi operaţiuni, au mai fost arestate patru ucrainence, două albaneze şi două bulgare. Trei dintre presupuşii lor clienţi au primit amenzi importante. Din cele 42 de persoane arestate într-o serie de raiduri care s-au finalizat vineri, nouă presupuse imigrante clandestine care s-ar fi prostituat sunt cercetate de oficiali ai serviciilor de imigraţie.

Potrivit legislaţiei italiene, prostituatele sub vârsta de 18 ani fără cetăţenie italiană ar putea fi trimise în ţara de origine.

În Italia există între 50.000 şi 70.000 de femei care se prostituează, majoritatea din ţări ale Europei de Est, cum ar fi Albania şi România, precum şi din Rusia şi vestul Africii.
sursa: mediafax

——————————————————————————–

MĂRTURII ALE OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ PRIVIND ÎNCEPUTUL VIEŢII UMANE

“Din perspectiva ştiinţifică, este corect să afirmăm că viaţa umană începe la momentul concepţiei.” (Prof. Dr. Micheline Matthews-Roth, Universitatea Harvard)

“Faptul evident că după concepţie se formează o nouă fiinţă umană nu mai este o problemă de preferinţe sau opinii. Natura umană a acestei fiinţe din momentul concepţiei până la vârsta bătrâneţii nu este o declaraţie metafizică pe care să o putem discuta, ci un fapt experimental obişnuit.” (Prof. Dr. Jerome Lejeune, părintele citogeneticii moderne, Director al Institutului de Genetică al Universităţii Rene Descartes din Paris)

“Ca om de ştiinţă, ştiu, nu cred, că viaţa umană începe la concepţie.” (Dr. Bernard Nathanson, Profesor asociat de obsterică şi ginecologie la New York Medical College, fost practician al avortului, realizatorul documentarului “Strigătul mut”)

“Omul nu devine om, ci este om de la început. El este om în fiecare moment al dezvoltării sale, începând de la concepţie [...]. Deja prima celulă (oul fecundat) este un individ uman. Acest lucru este demonstrabil prin cercetarea nucleului şi a cromozomilor pe care le conţine.” (Prof. Dr. Erich Blechschmidt, embriolog, Directorul Institutului de Anatomie al Universităţii din Gottingen; în Erich Blechschmidt, Wie beginnt das menschliche Leben. Vom Ei zum Embryo, Christiana Verlag, Elveţia, 2008, p. 31)

“Cu adevărat, o fiinţă vie există din momentul concepţiei. Copilul nenăscut este o persoană.” (Prof. Dr. A. Ingelman-Sunberg, Director al Clinicii de Obsetrică-Ginecologie din Stockholm)

“Viaţa unei fiinţe umane nu începe în momentul naşterii, ci în momentul concepţiei.” (Prof. Dr. J. Roszkowski, co-fondator al Societăţii Internaţionale de Ginecologie şi membru al Comitetului Ştiinţific din Institutul Mamei şi Copilului din Varşovia)

“Uniunea unui ovul cu un spermatozoid, numite gameţi feminin şi masculin, reprezintă începutul unei vieţi noi, separate. Ca rezultat al fertilizării, este format un nou om care îşi dezvoltă propria viaţă. Aşadar denumiri precum embrion, fetus, nou-născut, copil, adult, persoană în vârstă – se referă la fazele biologice specifice dezvoltării uneia şi aceleiaşi persoane.” (Dr. Antoni Marcinek, Director al Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie din Cracovia)

“Viaţa copilului îi aparţine şi nu avem dreptul de a decide asupra ei. [...] omul îşi începe existenţa din momentul concepţiei, a contopirii spermatozoidului cu ovulul. [...] Orice altă definire a începutului vieţii este nefondată.” (Prof. dr. Rudolf Ehmann, Director al Clinicii de Obstetrică – Ginecologie a Spitalului Cantonal Stans din Elveţia, în Mijloace anticoncepţionale. Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte. Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog , pag. 20 – Textul lărgit şi revăzut al conferinţei susţinute de dr. Rudolf Ehmann pe 22.09.1990 la Dresda, la Congresul internaţional “World Federation of Doctors Who Respect Human Life”)

“Viaţa biologică este definită examinând faptele ştiinţifice ale dezvoltării umane. Acesta este un teren unde nu există controversă şi nici dezacord. Există un singur set de fapte, o singură carte de embrionologie care se studiază în şcolile medicale. Cu cât se ştie mai mult despre dezvoltarea fetală, cu atât mai mult ştiinţa confirmă că viaţa oricărei fiinţe umane, biologic vorbind, începe la momentul unirii spermei tatălui cu ovulul mamei, proces denumit fertilizare, concepţie sau fecundaţie. Aceasta întrucât această fiinţă, începând de la fertilizare, este vie, umană, sexuată, completă şi în creştere.” (Dr. John C. Wilke, Barbara Wilke în Avortul – întrebări şi răspunsuri, Editura Provita Media, Bucureşti 2008)

“O persoană vie există din momentul concepţiei, adică al fertilizării, şi se încheie la moarte.” (Prof. Dr. R. Klimek, membru al Societăţii Regale de Medicină din Londra)

“Viaţa umană începe odată cu concepţia/fertilizarea.” (Din Rezoluţia Congresului American de Pediatrie, 2004)

Vrei să afli mai multe? Apasă aici pentru a vizita saitul Asociaţiei Pro-vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – Filiala Bucureşti
sursa http://www.strigatulmut.ro/pagina3/Nenăscutul-este-Om.htm

Kathleen Gilbert

Un studiu publicat în Marea Britanie în septembrie 2008 arată că homosexualii au cu 50% mai multe şanse să sufere de depresie şi să abuzeze de diferite substanţe, comparativ cu restul populaţiei, se anunţă pe situl Health24.com.

După analizarea a 25 de studii anterioare asupra orientării sexuale şi sănătăţii mintale, cercetătorii, într-un studiu publicat în revista medicală BMC Psychiatry, au constatat şi că riscul de suicid sare la peste 200% dacă o persoană adoptă un stil de viaţă homosexual.

Aceste constatări confirmă rezultatele studiilor similare realizate în Statele Unite, care au indicat serioase riscuri fizice şi psihologice asociate cu comportamentul homosexual. Dr. Paul şi Kirk Cameron de la Family Research Institute au arătat, în 2007, că cercetările demonstrează că durata de viaţă a unui homosexual este în medie cu 24 de ani mai scurtă decât a unui heterosexual. Ca pericol pentru sănătate, chiar şi fumatul pare astfel relativ sănătos, dat fiind că studiile au arătat că fumatul scurtează viaţa unei persoane cu numai 1-7 ani în medie.

Deşi articolul din Health24 sugerează că homosexualii ar fi împinşi către abuzul de substanţe şi suicid de respingerea din partea societăţii şi de presiunile din partea familiei, testele empirice au arătat că nu există nici o diferenţă între riscurile la adresa sănătăţii homosexualilor, în funcţie de mediul în care trăiesc aceştia. Homosexualii din Statele Unite şi Danemarca – aceasta din urmă fiind o ţară foarte tolerantă faţă de homosexualitate – mor (în medie) la începutul vârstei de 50 de ani, şi la 40 de ani dacă SIDA este cauza decesului. Media de vârstă a tuturor cetăţenilor din aceste ţări se situează între 75 şi 80 de ani. (Vezi articolul)

Dr. Rick Fitzgibbons, psihiatru şi membru al Asociaţiei Medicale Catolice, afirmă că dovezile indică că homosexualitatea în sine este manifestarea unui dezechilibru psihologic însoţit de o serie de probleme de sănătate psihică, printre care “depresie acută, gânduri şi tentative de suicid, anxietate, abuz de substanţe, tulburări de comportament, respect de sine scăzut la bărbaţi şi promiscuitate sexuală cu incapacitatea de a menţine relaţii constante.”

Fitzgibbons afirmă că Asociaţia Americană de Psihologie, cunoscută pentru susţinerea ei faţă de “căsătoria” homosexuală, ignoră dovezile care arată că homosexualitatea prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea psihologică.

Sursa: http://www.lifesitenews.com/ldn/2008/sep/08091704.html

sursa : Mihai-Silviu Chirilă (http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/)

A devenit o obișnuință ca, din când în când, să se pună în discuție o cestiune de mare importanță pentru țară: legalizarea prostituției. Când se face acest lucru nu se uită a se adăuga eterna balivernă potrivit căreia prostituția este „cea mai veche meserie din lume” (sau, mă rog, „printre cele mai vechi”). Din acest motiv am să expun și eu un scurt punct de vedere. Nu îmi voi putea reprima anumite tușe ironice, dar cu toată îmcărcătura socială a problemei, mie nu mi se pare că legalizarea prostituției este o temă serioasă (s-ar putea să mă înșel: cine știe câte prostituate – de toate felurile – îl vor fi votat la ultimele alegeri pe cel care le-a promis legalitate, fraternitate, libertate, să trăiască mult mai bine, să le reformeze statul etc.).

Fără a avea prejudecăți sau a dori să fac judecăți de valoare, consider că prostituția nu este și nu poate fi nicicând catalogată ca o „meserie”. Din mai multe motive. Unul dintre acestea este că, așa cum înțeleg eu termenul din limbile mari europene, „meseria” implică existența unui „meșter”, „maistru”, „master”, „maître”, „messere” etc., de la care să se învețe sau să se „fure” meșteșugul. Or, prostituția este fără doar și poate o preocupare spontanee și „autodidactă”.

Mai mult chiar, meseria implică abilitatea de a face ceva în mod special, de a crea ceva deosebit (meseriașii autentici sunt foarte mândri de meseria lor și mai ales de produsul care le poartă brandul). Prostituția nu face decât să taxeze o activitate care, vorba nemuritorului poet, „se întâmplă și la păsări de vreo două ori pe an”. Dacă am defini prostituția după acest criteriu ca meserie, de ce nu am numi „meserie” și mâncatul, băutul sau dormitul?

Meseriașii au legile lor și codurile lor (secretul meseriei e păstrat cu sfințenie). Ce coduri au „cele mai vechi meseriașe din lume”?

Din respect pentru meseriașii autentici, în fața cărora mă înclin cu adânc respect, refuz să consider prostituția ca „meserie”.

O altă problemă este vechimea acestei preocupări. Din câte ne spune istoria (fie ea mundană sau spirituală), cele mai vechi meserii au fost agricultura și păstoritul (Cain și Abel) sau vânătoarea (după discipolii lui Darwin). Nu există nici un indiciu care să ne facă să credem că prostituția a fost cea mai veche „meserie” din lume. Argumentul zdrobitor în acest sens este acela că în societățile primitive prostituția era/este considerată o infracțiune și se sancționa/sancționează cu moartea.

Când vorbim însă despre legalizarea prostituției, discursul se cere nuanțat un pic.

Dacă legalizăm prostituția și o considerăm o „meserie”, atunci cred că nu ar fi lipsit de interes să creăm de la buget și un sistem de pregătire profesională. Propun, prin urmare, înființarea unor clase de prostituție în cadrul învățământului postliceal (în treptele inferioare de învățământ nu se pot crea asemenea clase, dat fiind că majoratul e condiția sine qua non a admiterii în această „meserie”) și al celui vocațional și o facultate de prostituție, cu diverse specializări, funcție de specificul „meseriei”. Se impune și instruirea unui personal didactic de specialitate, mergând până la conducători/conducătoare de doctorat. În felul acesta, vom fi consecvenți Declarației Drepturilor Omului și normelor europene, care prevăd clar, la unison, dreptul la muncă și la instruire profesională.

S-a sugerat că legalizarea prostituției ar conduce la ameliorarea situației din familiile în curs de disoluție (deși eu credeam că egoismul feroce de care suferim și trăirea la un nivel epidermic a iubirii sunt cauzele disoluției familiilor). Dacă este așa, propun ca în cadrul „meseriei” să se organizeze cursuri care să specializeze prostituatele, cultivându-le abilități de consiliere familială, în așa fel încât persoana care apelează la serviciile lor să se poată întoarce acasă mai iubitoare față de soție/soț ca oricând (desigur, pentru a fi în acord cu trendul euroatlantic, ar trebui recunoscută și legalizată și prostituția masculină).

Să admitem, strict teoretic, că din motive exclusiv igienice și pentru a desființa traficul de carne vie, soluția ar fi acceptabilă (deși infinit mai acceptabilă ar fi curățirea poliției de vicii de la noi de toți blatiștii și angajarea unor oameni mai serioși care, cu o lege severă în mână, să țină fenomenul sub control). Să zicem că societatea românească a decăzut în asemenea stare de depravare morală, încât, nemaifiind în stare să lupte cu viciul, îl recunoaște ca pe ceva natural și, mai mult, îl… legalizează. Numai că trăim într-o țară în care nu se respectă nici o lege. Ce garanții există că nu vor înflori mafii noi, de genul „mafia acreditării tractirurilor”, „mafia eliberării certificatelor medicale”, „mafia imobiliară a amplasării bordelurilor în teritoriu” etc.? (Nu trebuie subestimată „creativitatea” românului „recent”.) Ce garanții avem că actualii „pești” nu vor deveni „baroni ai sexului”, „regi ai bordelurilor” etc.? Există vreo garanție? Nici una. De unde se vor umple bordelurile? Se va face un concurs sau vor fi internate acolo de către „pești” care, în felul acesta, vor prospera cum nici nu au visat și vor și dormi linistiți noaptea, având în buzunar actele statului român?

Din punctul meu de vedere, această problemă a legalizării prostituției a fost depășită de vreo 10-15 ani, când practic a făcut subiectul unei dezbateri publice (unei bateri publice mai bine zis, după modelul nostru de a des bate). E greu de crezut că o reluare a temei ar putea produce efecte diferite.

Ce e de făcut? Poate mai puține pițipoance la tv? Poate mai puțină propagandă sexuală? Poate o vie activitate de conștientizare a populației de ambe sexe asupra importanței căsătoriei și a iubire între bărbat și femeie? Mai puțin egoism? Mai puțin libertinaj? Poate o conștientizare reală de către femeie a valorii sale ca om (făcută serios, eventual de Biserică și nu de mișcări feministe sau alte filozofii deșarte de acest gen). Cred că toate acestea sunt soluții care bat de la distanță legalizarea.

Indiferent ce se va decide în privința acestor ființe nefericite (pentru a înțelege mai bine ce poate fi în sufletul unei astfel de femei, suferez o carte genială numită chiar Prostituata a scriitorului rus Kuprin), problema rămâne deschisă în privința celorlalte forme de prostituție: prostituția politică, prostituția culturală, prostituția urcatului pe scara socială. Împotriva acestor forme de prostituție mă pronunț categoric și consider inadmisibilă măcar discuția despre legalizarea lor.

Până ce se va despica firul în patru la noi, pentru ca situația să rămână ca în tren, ca de obicei, Newspeak a făcut deja un pas în concilierea cu prostituția. Astfel, ceea ce noi numim „prostituată” se numește în Uniunea Europeană „prestatoare de servicii sexuale”. Eeeeh, asta schimbă cu totul mersul la „cele mai vechi meseriașe”!
05.09.10