Astazi Steaua a inceput campania de cucerire a Cupei Campionilor cu o victorie uriasa. Chiar daca adversarul nu este atat de titrat ca Barcelona sau Arsenal, Steaua a inceput cu dreptul. Mai ales Hagi.
Parasit de patron in minutul 12 al meciului cu Ceahlaul, Hagi a dovedit ca poate. In primul rand l-a montat exceptional pe Dica purtatorul numarului 10. Numarul de pe tricoul regelui.
Steaua lui Hagi a jucat si a castigat. Ma bucur pentru Gica. Poate fi inceputul revirimentului.
Imi permit mai jos sa citez din Andrei Uncas Craciun, ziarist la Evenimentul Zilei (mi s-a parut cel mai bun portret al lui Hagi):
« Desi nu stie, Hagi n-a jucat fotbal, ci poezie. A fost un trubadur capricios, mereu cu fata spre un public fanatic, gata sa fie biciuit cu driblingurile sale. A fost ca un autist genial care si-a comunicat, generos, doar propriul geniu. Hagi a dansat singur, doar el si mingea, spunand deja tot.
Ce va face de-acum inainte antrenorul Hagi il priveste. E un pianist care isi baga degetele in strung. Antrenoratul e o proza cu reguli complicate, unde stiinta de a scrie oda bucuriei din calcaie nu-ti foloseste la nimic. Antrenorul Hagi e doar ambitia frumoasa si nebuna a unui mare artist de a turna in altii harul sau.
De-aia pare Steaua haotica. Ideile lui sunt din alta lume. E pozitiv, cum ii place sa spuna. Toti il feresc de „rautacisme”, ocrotindu-l ca pe o specie aflata pe cale de disparitie. Vrea sa fie lasat sa imparta soarta unui salahor oarecare, sa munceasca. Daca reuseste sa intre in halatul unsuros de proletar, tot ce s-a scris pana acum despre regi buni si despre genii trebuie aruncat la gunoi. Si nu cred asta.”
Haide Steaua, Haide Romania!
If you liked my post, feel free to subscribe to my rss feeds
BlogoSquare