Astazi Steaua a inceput campania de cucerire a Cupei Campionilor cu o victorie uriasa. Chiar daca adversarul nu este atat de titrat ca Barcelona sau Arsenal, Steaua a inceput cu dreptul. Mai ales Hagi.
Parasit de patron in minutul 12 al meciului cu Ceahlaul, Hagi a dovedit ca poate. In primul rand l-a montat exceptional pe Dica purtatorul numarului 10. Numarul de pe tricoul regelui.
Steaua lui Hagi a jucat si a castigat. Ma bucur pentru Gica. Poate fi inceputul revirimentului.
Imi permit mai jos sa citez din Andrei Uncas Craciun, ziarist la Evenimentul Zilei (mi s-a parut cel mai bun portret al lui Hagi):
« Desi nu stie, Hagi n-a jucat fotbal, ci poezie. A fost un trubadur capricios, mereu cu fata spre un public fanatic, gata sa fie biciuit cu driblingurile sale. A fost ca un autist genial care si-a comunicat, generos, doar propriul geniu. Hagi a dansat singur, doar el si mingea, spunand deja tot.
Ce va face de-acum inainte antrenorul Hagi il priveste. E un pianist care isi baga degetele in strung. Antrenoratul e o proza cu reguli complicate, unde stiinta de a scrie oda bucuriei din calcaie nu-ti foloseste la nimic. Antrenorul Hagi e doar ambitia frumoasa si nebuna a unui mare artist de a turna in altii harul sau.
De-aia pare Steaua haotica. Ideile lui sunt din alta lume. E pozitiv, cum ii place sa spuna. Toti il feresc de „rautacisme”, ocrotindu-l ca pe o specie aflata pe cale de disparitie. Vrea sa fie lasat sa imparta soarta unui salahor oarecare, sa munceasca. Daca reuseste sa intre in halatul unsuros de proletar, tot ce s-a scris pana acum despre regi buni si despre genii trebuie aruncat la gunoi. Si nu cred asta.”
Haide Steaua, Haide Romania!
BlogoSquare