Nasii

Inainte de 1986, nu prea stiau romanii cu ce se mananca norii radioactivi. Cernobalul ne-a invatat ca un cataclism natural poate fi mic copil pe langa unul facut de manuta mestera a omului care nu este in stare sa stapaneasca puterea « minunatelor masini » pe care tot el le-a creat. A fost Cernobilul. Acum, mii si mii de locuitori ai tarilor invecinate Ucrainei mor pe capete, in metastaze de toate felurile. Cine a fost de vina ? Cat de scuzabil poate fi un astfel de accident ? Omul este iertator si uita repede. Isi cumpara niste iod-placebo si se culca pe urechea bleaga, pana medicul descopera tumorile sau incepe sa creasca al saselea deget la aceeasi mana.

Iata ca, dupa 21 de ani, un tren deraiaza tot in Ucraina. Nu e atat de grav ca a deraiat, e grav pentru ca avea şase vagoane încărcate cu fosfor galben, care este deosebit de toxic şi care la peste 40 de grade se aprinde. Da ! Au fost peste 40 de grade C, iar fosforul s-a aprins, a pornit incendiul si totul s-a transformat intr-un nor ucigas de peste 90 de kilometri pătraţi care pluteşte deasupra a 14 sate din jurul oraşului Lvov. Fireste ca ne pare rau de cei 11 000 de locuitori din zona care sunt acum mai mult sau mai putin otraviti cu fosfor, dar mai rau ne pare de noi, romanii, pentru ca accidentul a avut loc la 160 km de granita cu tara noastra, adica distanta Bucuresti-Brasov.

Autoritatile romane au ramas la lozinca de lemn care nu mai linisteste pe nimeni : « fara panica ! ». Cele din Ucraina merg tiptil asa cum au facut si dupa Cernobil. E adevarat ca pe vicepremierul ucrainean l-a luat gura pe dinainte si a comparat aceast nou accident cu cel de la Cernobîl din 1986.

Ce ramane de facut ?! Sa ne rugam Bunului ca sa nu porneasca vantul ca norul sa nu vina peste stadionul Lia Manoliu, exact cand Rolling Stones vor avea concert ?!